Tentatia candidatului mesianic

Superman-3D-Art

Periodic, in atentia electorilor români revine ideea mesianica a candidatului care rezolva totul de unul singur, se lupta cu coruptii, ridica economia, schimba clasa politica si salveaza Bucurestiul.

De la protoexemplul Iliescu, la anti-mafiotul Vadim si la antisistemicul Basescu, pâna la “domnu’ Dan” si al sau OTV, românii au avut la indemâna candidatul de tip Chuck Norris, care promitea sa se puna cu pieptul in fata dusmanilor ca sa salveze norodul.

Unii candidati au fost infrânti in alegeri, altii – cum a fost Emil Constantinescu – au fost infrânti dupa, unii s-au pliat pe sistem si l-au pus la munca in favoarea lor (Basescu) iar altii au ajuns la “mititica” pentru ca si-au supraestimat puterile.

Nici unul nu a adus o schimbare pozitiva pentru cei multi; cel mult pentru camarila proprie.

Totusi, românii, indiferent de clasa sociala si de educatie, cred puternic in candidatul mesianic.

Ideea unui Superman politic, care sa rezolve toate problemele doar incruntându-se putin, este, sa recunoastem, extrem de tentanta.

Doar ca, din punct de vedere tehnic, este imposibil. O singura persoana, oricât de binevoitoare ar fi, nu poate rezolva problemele complexe ale acestei tari.

Ultimul care a incercat un oarecare succes a fost Alexandru Ioan Cuza, insa nici el nu a putut trece de inertia sistemului. Si sistemul l-a ejectat.

In lipsa sprijinului politic, un singur om nu poate schimba nimic. De aceea nu cred in asa – zisa “schimbare”, politica fara politicieni, facuta la nivelul strazii. Democratia inseamna vointa poporului, dar a intregului popor.

Altfel, ideea de a schimba politicienii cu societatea civila este doar o alta forma fara fond, o simpla incercare de a schimba pe “ai lor” cu “ai nostri”.