De ce nu avem o tara ca afara

Periodic, in atentia publicului este adusa o problema stringenta: fatul ca in tara nu e ca afara. Ca in Romania nu avem, nu facem, nu ni se da, nu se poate, nu si nu si numai nu.

Pe cand in fara… frate, alte-s treburile si alata e situatia. Acolo e curat si au apa calda si se matura strazile ba chair se spala cu sampon de brad, nu e praf, se castiga bine si portiile in restaurante sunt mari.

Si vrem si noi o tara ca afara dar, ghinion, nu se poate pentru ca politicienii ne fura.

“Fir-ar dracu’ de parlamentari ca numei ei e de vina pentru situatia din tara, ca dorm si mananca banii degeaba in vreme ce noi nu avem nici de unele”!

Recunoasteti discursul? Nu exista candidat populist in ultimii zece ani care sa nu fi pus in carca Parlamentului toate relele care se intampla in tara asta, iar ultima pe lista, cu voia Dvs. e madamme Clotilde, care s-a apucat sa numere parlamentarii si a ajuns la aceeasi concluzie gresita ca SUA, la o pupulatie de zece ori mai mare decat a Romaniei are mai potini parlamentari. De ce gresita? Pentru ca madamme numara la SUA doar parlamentarii din Congresul Federal, nu si pe ceilalti 7.500 din Congresele statale. Dar asta e deja alta poveste, am mai scris despre ea.

Revenenind la porblema “vreau o tara ca afara”, sa amintim in context o teorie interesanta pusa in practiva la New York. Se numeste “Teoria ferestrelor sparte” si a fost creata de doi criminalisti, James Q. Wilson și George Kelling, care au concluzionat ca un grad de delincventa ridicat este determinat de dezordinea din societate:

Dacă se sparge o fereastră și nu o repară nimeni, oamenii care trec pe acolo vor trage concluzia că nimănui nu-i pasă și că nimeni nu este răspunzător. În curând, alte ferestre vor fi sparte, iar sentimentul de anarhie se va răspândi din clădirea aceea pe stradă, transmițând semnalul că orice este acceptabil.

Concluzia este ca delincventa este contagioasa: la inceput este sparta o fereastra, se arunca gunoiul pe geam, apar cersetorii, apoi hotii, distribuitorii de droguri, talharii, prostituatele si pestii si asa mai departe, din cartier in cartier pana cand intreg orasul cade prada criminalitatii.

New Yorkul a aplicat aceasta teorie si, dintr-un oras cu o criminalitate ridicata in anii’80, a devenit o destinatie turistica. Pentru ca a inceput lupta cu mica criminalitate: graffiti-urile de pe metrou, problema calatorilor fara bilet, spalatorii de parbrize, vandalii si vagabonzii, etc.

Acum sa ne uitam la Romania. Luati orice localitate doriti si vedeti ca e murdara, se arunca gunoaie pe strada, sunt santiere care nu se mai termina, se parg strazile si nu le mai repara nimeni, sunt cladiri parasite care se darama, sunt masini abandonate, sunt caini vagabonsi, cersetori, etc.

Toate acestea ni se par minore, dar, luate impreuna, fac diferenta.

De ce un roman care iese din tara poate sa se comporte ca un cetatean al acelei tari si respecta legile si traditiile de acolo? De ce poate sa pastreze curatenia, sa respecte legile de circulatie, sa nu deranjeze vecinii, sa fie respectuos, etc?

Asa ca, daca vrem o tara ca afara, nu de la politicieni trebuie sa incepem. Ci de la noi. Politicienii sunt ca niste cameleoni: se vor adapta. Dar, in acest moment nu au nici un motiv sa se schimbe pentru ca poporul nu se schimba.

Asa ca treaba e simpla: daca va veti schimba, se va schimba si tara.