O natie de razboinici

rusia

Ministrul german de externe a criticat politica NATO fata de Rusia, spunând ca “se inseala cel ce crede ca se creeaza mai multa securitate cu parade simbolice de tunuri in apropierea frontierelor din est”. Ministrul Frank-Walter Steinmeier se referea la decizia NATO de a mai transfera inca patru batalioane in Tarile Baltice si Polonia pentru a face fata “actiunilor agresive ale Rusiei”.

Opinie impartasita si de fostul cancelar Gerhard Schröder, care a ridiculizat ideea ca Rusia de pregateste sa invadeze Tarile Baltice, si declara ca ideea este complet in afara adevaratei stari de fapt. Mai mult, fostul cancelar aminteste ca Germania si-a mai desfasurat o data trupe la granita cu Rusia iar rezultatul a fost un conflict care a produs 27 de milioane de morti.

Informatia despre declaratia sefului diplomatiei germane a ajuns in weekend si in România, unde forumurile siteurilor de stiri au explodat de indignare. Românul pare sa fi devenit de câtiva ani un adevarat razboinic, dornic sa bea sânge de rus si sa navaleasca spre Moscova calare pe o racheta americana. Este absolut fascinant sa vezi cum oameni, pe care i-ai putea considera absolut obisnuiti, si cu care te saluti pe strada, pot sa exprime atâta ura si spirit razboinic. Totusi, sa nu uitam ca ne aflam in plin razboi informational. Ni se induce, de luni bune ideea, ca suntem pe punctul de a fi atacati de rusi, ca Moscova se pregateste sa invadeze Estul Europei si ca, din acest motiv, trebuie sa ne pregatim de lupta.

Dincolo de problema elementara de logica – Rusia nu are absolut nici un interes sa cucereasca Estul macar pentru simplul motiv ca o ocupatie militara ar genera costuri enorme (sa ne uitam cât a cheltuit SUA in cei mai bine de zece ani de când a ocupat Irakul) – ramâne problema informationala: singurele dovezi ale intentiilor razboinice ale rusilor sunt declaratiile generalilor americani din conducerea NATO. Macar inainte de Razboiul din Golf ni s-au aratat desene si machete a ceea ce ar fi vrut sa fie armele nucleare ale lui Saddam. Chiar si in recentul conflict din Ucraina ni s-au aratat niste poze. Bine, pozele puteau insemna orice, dar, hei!, macar era ceva!

In aceste conditii, problema cea mai delicata nu este ca Rusia va ataca, ci ca razboiul ar putea izbucni ori dintr-un accident, ori in urma unei operatiuni “false flag”. Sa nu uitam ca interventia americana in Vietnam s-a produs dupa ce o nava SUA ar fi fost atacata de nord-vietnamezi in Golful Tonkin, lucru pe care istoricii au demonstrat, ulterior, ca nu s-a intâmplat niciodata.

Cât despre “razboinicii” care comenteaza pe siteuri, ramâne de vazut din beciurile carei agentii scriu. Caci daca am avut postaci politici, angajati de partide, care sa influenteze opinii in scopuri electorale, de ce nu am avea si postaci care sa influenteze opinii in scopuri de politica externa?

2 COMENTARII

  1. A intreba ce a cautat Rusia in Crimeea e ca si cum ai intreba ce vrea Romania de la Republica Moldova. Crimeea a fost secole teritoriu rusesc si numai o decizie administrativa si aparent ilegala a lui Hrusciov a trecut Crimeea de la Federatia Rusa la Ucraina in anii ’50.

    Pe mine ma amuza intrebarile de genul asta pentru ca sunt total desprinse din contexul geopolitic. Inainte de Crimeea (unde, apropo, a fost referendum, spre deosebire de Kosovo) si conflictul din Estul Ucrainei, s-a intamplat o lovitura de stat la Kiev, unde americanii si europenii au sprijinit Opozitia sa preia puterea. Noul Guvern s-a declarat pro UE si pro NATO, ceea ce a ridicat semne de intrebare la Moscova.

    A urmat radicalizarea in Ucraina, resurectia partidelor nationaliste si extremiste (Svoboda si Pravnai Sektor), care a culminat cu reprimarea sangeroasa de catre Armata Ucrainiana a manifestatiilor din Est, unde etnicii rusi cereau reintroducerea limbii ruse in administratie, care fusese scoasa de noua putere.

    Ce a mai urmat? A, un macel general, in care trupele regulate ucrainiene au bombardat populatia civila, raidurile organizate de “batalioanele de voluntari” infiintate de oligarhi pentru pedepsirea celor de alta orientare politica si aparitia consilierilor militari occidentali.

    Situatia nu e asa simpla cum e prezentata la televizor.