La ce poti sa te gandesti intr-o duminica prea calduroasa?! La siropul de zmeura din copilarie!

In orice alimentara gaseai niste sticle tuguiate in care se aflau diferite siropuri concentrate. De zmeura, trandafiri, si cred ca mai erau cateva arome, dar pe astea mi le amintesc. Cu sticlele astea se faceau minuni, mai ales daca aveai si un sifon rece (apa minerala era mai mult un moft, sifonul era baza).

Eu puneam putin sirop in doza in care preparam sifonul, adaugam apa si, dupa ce infiletam capacul, bagam butelia de bioxid de carbon si aveam o bautura carbogazoasa foarte buna. Buteliile de CO2 se puteau reincarca la centrele de sifoane contra unei sume modice.

Cine nu avea sifon mergea la cofetarie si cerea un sirop de zmeura. Uneori se gaseau si pe strada. Sticla de sirop era pusa intr-un suport cu fundul in sus si mesterul lasa sa curga intr-o masura siropul pe care il turna, apoi, intr-un pahar. Completa, apoi, cu sifon rece si aveau o bautura extraordinara!

Mai tarziu a aparut zmeurata imbuteliata. O alta bautura excelenta, facuta din fructe si care fermenta in sticla; daca nu erai atent, cand o deschideai, ramaneai fara jumatate din suc.

Zmeurata azi nu se mai face. Sirop de zmeura se gaseste prin magazine, ba chiar in unele bidoane care imita sticlelel de pe vremuri. Insa nu mai are acelasi gust.

Insa, pe vremea asta nu strica sa mai schimbati bauturile acidulate de tip cola cu altceva. Cateva picaturi de sirop de zmeura intr-un pahar si, in rest, apa minerala rece (ca sifoane abia daca se mai gasesc).