Pe ici, pe colo, vad si aud niste oameni cum se revolta patriotic impotriva imigrantilor, a constructiei unei moschei, cum critica situatia din tarile musulmane, in care aproape ca nu exista drepturi si unde cartile sfinte sunt izvor de lege.

Critica asta nu-si are rostul! Pentru ca, daca judecam dupa efecte, deja România este o tara islamica! Chiar daca ne consideram crestini, comportamentul nostru social este, in linii mari, asemanator cu cel din tarile islamice.

Si nu doar pentru ca auzi la fiecare pas slujbele transmise de difuzoarele bisericilor, asa cum se transmit chemarile la rugaciune ale muezinilor. Viata politica româneasca este in strânsa legatura cu religia; politicienii au nevoie de binecuvântarea preotilor pe care-i mituiesc cu bani de la buget pentru a obtine voturi.

Daca Biserica spune NU intr-o chestiune ce tine de viata sociala, politicienii sunt obligati sa asculte de acest veto; in caz contrar riscând sa isi pierda sprijinul clerului si voturile atrase prin intermediul preotilor.

Mai mult, clerul influenteaza aspecte legate de educatie, sanatate, viata intima. La cererea Bisericii au fost scoase, la un moment dat, din manuale capitole dedicate unor filosofi sau lectiile despre Evolutionism.

Tot Biserica se impotriveste lectiilor de educatie sexuala sau reglementarii juridice a situatiilor de concubinaj dintre persoane de acelasi sex. Multa lume se va declara ultragiata, poate, insa nu mi se pare normal sa aplici o norma religioasa intregii societati, inclusiv, deci, celor din afara Bisericii. Ar fi ca si cum Parlamentul francez ar decide sa aplice legislatia franceza in Japonia.

Inainte, deci, de a arata cu degetul spre altii si de a ne preocupa de soarta altora, ar fi bine sa ne uitam la bârna din ochiul nostru, dupa cum bine scrie in Evanghelia dupa Matei.