Se bate mult moneda pe eroismul ostasilor români care au intrat in lupta pentru reintregire acum 100 de ani. Politicienii ii lauda, societatea ii aplauda ca e gratis si nu cere nimeni bani pentru asta. Cuvintele zboara, ba se mai strecoara si câte un porumbel, de genul celui al presedintelui Iohannis care a amestecat Uniunea Europeana in Razboiul de Reintregire.

E frumos ca ne comemoram eroii. Dar ar fi si mai frumos sa ne amintim si lucrurile mai putin placute si sa luam aminte. Ca Armata a intrat in razboi nepregatita si neinstruita. Ca razboiul balcanic de la 1913, câstigat fara lupta, a facut conducerea ostirii sa se culce pe o ureche. Ca lipseau mitralierele. Ca erau probleme cu munitia. Ca erau probleme cu ofiterii.

Apoi ar trebui sa ne amintim ca aliatii nostri nu s-au tinut de cuvânt. Dornici sa scape de presiunea germana de pe frontul de vest, francezii au promis o ofensiva din Grecia spre Bulgaria pentru ca sa nu fim atacati de la spate . Lucru care nu s-a intâmplat si, in vreme ce luptam in Transilvania, am fost atacati de bulgari. Ofensiva noastra din anul 1916 s-a transformat rapid in retragere si am pierdut in câteva luni aproape trei sferturi din teritoriu.

Lupta pentru unire avea sa se dea, pentru a doua oara in mai putin de 100 de ani, in Moldova. Acea Moldova despre care ambasadorul SUA spune ca nu e România. Asa cum Unirea de la 1859 s-a facut pentru ca moldovenii au luptat impotriva comploturilor Austriei, Turciei si chiar ale Angliei, Unirea de la 1918 a fost posibila pentru ca Moldova a rezistat atacurilor germano-austro-ungare.

Din pacate, lectiile Primului Razboi Mondial nu au fost invatate si, in 1941, Armata Româna intra in razboi din nou prost echipata si prost instruita.