Toata tevatura cu dosarul lui Oprea este praf in ochi. Practic, niste smecheri au luat un caz tragic si simplu si l-au transformat intr-o poveste pentru prostit electoratul cu IQ mic. Ca, dealtfel, toate manipularile impuse de anumiti vectori de imagine pe agenda publica, povesti in care se folosesc jumatati de adevaruri pentru a construi o realitate paralela care sa poata fi contabilizata politic.

Cazul accidentului politistului din dispozitivul de insotire a lui Oprea ar fi fost rezolvat foarte simplu daca nu era vorba de platit niste polite politice.

Adica, o groapa nesemnalizata pe un drum public a generat o tragedie. Cine e administratorul drumului? Cine trebuia sa semnalizeze lucrarea? De ce nu au facut-o? Pac, ancheta si trimitere in judecata.

In loc de o asemenea rezolvare simpla, o intreaga pleiada de agenti de influienta au fost pusi sa ne explice ca de vina este ministrul care era insotit de politisti pentru ca… Pentru ca asa le convenea lor. Dupa logica asta, presedintele Frantei trebuia pus sub acuzare pentru ca un motociclist din dispozitivul de insotire a cazut.

Dar lucrurile nu s-au oprit la aceste speculatii. Cazul a fost preluat de DNA care, mai nou, dupa cum se vede, are si competente in materie de accidente auto. Si s-a ajuns la o acuzatie ciudata de ucidere din culpa pentru ca un moticiclist care-l insotea pe ministrul de interne a murit cazand intr-o groapa nesemnalizata.

Si s-a ajuns la Senat, unde parlamentarii au decis prin vot ca acuzatia este aberanta si ca nu exista probe care sa permita trimiterea dosarului in instanta.

Si abia acum s-a dezlantuit jihadul. Pentru ca aceiasi vectori de imagine au primit ordin sa traga in Parlament pe motiv ca “apara un vinovat”. In paranteza sa spunem ca vinovatia este stabilita de judecatori, nu de procurori. Dar asta deja e prea complicat pentru cetateanul roman.

Conform Constitutiei, votul unui parlamentar este liber. Un senator nu poate fi obligat sa voteaze cum vrea un procuror, un blogger sau un feisbucist. In acelasi timp, Parlamentul, ultimul bastion al democratiei, aflat sub atacul permanent al unor agenti de opinie, trebuie sa-si apere libertatea.

Multi se vor mira. Pentru ca nu vad sau nu vor sa vada ca exista forte, unele chiar institutionale, care se pronunta pentru suspendarea libertatilor, pentru instaurarea unei forme de dictatura. Iar asta se poate doar daca Parlamentul cedeaza, daca deputatii si senatorii sunt compromisi.

Exact ceea ce se intampla de cativa ani, de cand institutiile statului ataca parlamentarismul folosindu-se de diversiuni atent regizate.

Cine mai este inca sceptic este invitat sa caute in manualele de istorie modul in care Hitler a preluat putearea absoluta in 1933: neputand beneficia de o majoritate in Parlament, pentru a trece legile care ii dadeau putere legislativa cancelarului, politia a arestat deputati comunisti si socialisti sub diferite pretexte astfel incat in ziua votului nu a mai existat cine sa se opuna.

Democratia in Romania si in orice tara este posibila doar in conditiile existentei unui Parlament ales, care are libertatea de legiferare si care nu este atacat de reprezentantii celorlalte puteri din stat.

In momentul de fata, insa, Parlamentul este incoltit, este atacat, umilit si se afla in imposibilitatea de a legifera, de a-si implini menirea.