Cimitirul militar romanesc din Soultzmatt / Sursa foto: http://www.front-vosges-14-18.eu/

Circula de multa vreme o opinie cum ca, in vreme ce rusii au jefuit si violat tot ce-au prins cand au venit, nemtii s-au purtat ca niste domni, cumparand ce aveau nevoie si nu furand.

Opinia este si nu este adevarata. Este, pentru ca, in mare, nemtii nu au produs stricaciuni cata vreme am fost aliatii lor. Aveau nevoie de petrol, grau si carne de tun romaneasca. Dupa ce s-au schimbat lucrurile, s-a schimbat si atitudinea.

Insa, in Primul Razboi Mondial, situatia a fost alta. Exista memorialistica pe aceasta tema, sunt suficiente izvoare care sa descrie jaful sistematic practicat de germani si bulgari pe teritoriul ocupat intre 1916 – 1918.

Astazi, insa, vreau sa ma refer la altceva. La atitudinea germanilor fata de prizonierii romani. Desigur, nu se vorbeste despre asta, dupa cum nu se vorbeste despre multe alte subiecte care pun sub semnul intrebarii comportamentul german.

La Soultzmatt, in Alsacia se afla cel mai mare cimitir militar romanesc din Franta. Cuprinde mormintele a sute de ostasi romani care au murit in urma regimului inuman din lagarele de prizonieri. Cimitirul se afla pe locul fostului lagar de prizonieri in care au murit 120 de militari romani intre 6 martie si 8 mai 1917. Au murit de foame, de frig sau torturati.

In 1919, orasul Soultzmatt a daruit Romaniei spatiul pe care a fost amplasat lagarul iar aici s-a amenajat cimitirul. Langa mormintele romanilor de aici, au fost aduse corpurile altor soldati romani morti in lagarele din Alsacia.

De exemplu, 125 de prizonieri romani au murit intr-o singura noapte de frig (27 spre 28 Ianuarie 1917) la Steinbrunn-le-Haut.

Locuitorii din zona isi amintesc faptul ca nemtii se purtau excesiv de rau cu romanii. Un istoric francez a descoperit un document in care autoritatile militare cer ca prizonierilor romani sa nu li se acorde nici un fel de clementa. Ii considerau tradatori pentru ca au intrat in razboi de partea Antantei.

In lagarul de la Soultzmatt, romanii munceau toata ziua la padure. Primeau cele mai dificile sarcini si erau extrem de prost hraniti. In lagarul de la Blaesheim romanii mancau doar urzici. La Ensisheim, in 25 de zile au murit 25 de romani. Concluzia istoricilor francezi? Germanii doreau moartea prizonierilor romani. Istoricul Jean-Noël Grandhomme spune ca altfel nu se explica cum puternicii tarani moldoveni si munteni ajunsesera sa moara ca mustele.

Conform istoricului Jean Nouzille, in Alsacia si Lorena au murit, intre ianuarie 1917 si decembrie 1918, 2344 de prizonieri romani.

Aproape 700 de corpuri au fost transferate in 1920 si 1921 din 35 de comune alsaciene in cimitirul construit la Soultzmatt. Cel mai ciudat lucru este ca de aceasta misiune s-au ocupat… lucratori chinezi. In 1919 China a decis sa contribuie la efortul de razboi din Europa prin trimiterea in Franta si Anglia de muncitori. 25 dintre acestia au fost pusi la dispozitia orasului Soultzmatt pentru construirea cimitirului romanesc.

Cimitirul din Soultzmatt, fotografiat in 1938
Cimitirul din Soultzmatt, fotografiat in 1938

04-soultzmatt-roumanian-cemetery

396_001

731_001