In lipsa de argumente electorale si sub actiunea directa a forfetarului initiat de DNA, pricipalii competitori politici au inceput sa se bata cu caramida in piept pe tema reducerilor de taxe si impozite.

Dupa ce, anul trecut, PSD a dat startul, taind TVA si CAS, a venit randul PNL sa anunte ca vrea sa taie niste impozite. Asta dupa ce liberalii au incercat sa blocheze initiativa PSD spunand ca e periculoasa si au obtinut, in final, ca scaderea TVA sa se faca indoua transe.

Asadar, liberalii pluseaza cu alte scaderi de impozite, insa vine PSD si tranteste o 102 taxe.

O oferta de nerefuzat. Si otravita, in acelasi timp. Liberalii, care s-au batut cu caramida reducerilor de taxe, nu ar fi putut sa se impotriveasca. Ar fi aratat aiurea sa voteze impotriva a ceea ce clamau. Capcana a functionat. Rezultatul era win-win pentru PSD: daca liberalii se impotriveau, social-democratii ar fi avut argumente sa-i combata cu propriile arme; daca liberalii acceptau, tot PSD castiga, pentru ca el propusese.

Singura sansa a liberalilor a fost sa voteze pentru. Doar ca dupa, cineva a avut neinspirata ideea sa le ceara sa atace la Curtea Constitutionala taierea de taxe. Nici Iohannis nu a stat cu mainile in san si a declarat ca nu va semna legea pe motiv ca se supara investitorii straini.

O strategie politica proasta. PNL poate nu castiga nimic daca lasa legea sa fie promulgata si intrata in vigoare, insa poate pierde mult capital electoral pentru modul in care a reactionat dupa. Pentru ca da, pe de o parte, impresia de “razgandac”, pe partid care spune una azi si alta maine. Pe de alta parte, reactia presedintelui este una foarte proasta, argumentele aduse sunt penibile si, in plus, mai si enerveaza cetateanul care abia se bucurase ca a scapat de taxa radio-tva platita pe factura de electricitate.

Am stabilit ca din acest duel a castigat PSD. Totusi, ce castiga cetateanul? Alegatorul cu ce se alege? Care este efectul acestui circ? De introdus sau de scos o taxa se pricepe oricine; de strategii e mai greu sa se ocupe cineva.

Toti ii dau cu politici neoliberale, de flexibilizare a muncii, de adaptare, de oferire de facilitati investitorilor; nimeni, insa, nu pare sa observe ca problema Romaniei este tocmai aceasta “flexibilizare” facuta doar in sprijinul companiilor. Ca salariatii devin tot mai vulnerabili, tot mai dependenti de toanele angajatorilor.

Ca Romania inca mai are impresia ca salariul mic mai atrage investitori, in vreme ce forta de munca este plecata in strainatate iar companiile dat din buze pentru ca nu gasesc pe cine sa angajeze. Exista nenumarate domenii – invatamant, sanatate – cu deficit de personal in care e nevoie de ani de zile pentru a forma un cadru iar unii politruci care apar pe la TV au impresia ca profesorii sau medicii pot fi gasiti prin anunturi la mica publicitate. Mai nou, nici macar muncitori necalificati nu se gasesc.

Partidele se bat in proiecte fantasmagorice pe forumuri si de pe facebook unde diviziile de postaci sar unii la beregata altora, in vreme ce in viata reala lumea se uita si isi da seama ca iar vine votul si iar nu are pe cine alege…