Momeala Rogozin şi războinicii luminii stinse

0
45

Incidentul cu avionul în care se afla vicepremierul Rusiei trebuie analizat pe mai multe paliere pentru că, evident, nimic nu este ceea ce pare.

Primul palier este cel mai simplu: de ce, dacă în decembrie anul trecut, avionul de linie în care se afla Rogozin a primit permisiunea de survol, câteva luni mai târziu i s-a interzis accesul în spaţiul aerian românesc?

Care explicaţie este valabilă, cea de atunci sau cea de acum? Ministerul de Externe spunea în decembrie că interzicerea accesului se referă la aeronave de tip „charter”, dar că, în cazul în care persoana respectivă se află într-un avion care face curse regulate, se permite survolul. Cu alte cuvinte, interzicerea accesului în spaţiul aerian românesc al aeronavei în care se afla Rogozin a fost un excez de zel al autorităţilor noastre.

Şi ajungem la al doilea palier al incidentului. Cu o zi înainte de zbor, adjunctul ministrului rus de Externe a avut convorbiri cu omologii săi din Polonia şi Slovacia.

De ce e important acest lucru? Pentru că avionul respectiv, care nu are voie să zboare pe deasupra Ucrainei, pentru a ajunge în Moldova trebuia să treacă peste Belarus, Polonia, Slovacia, Ungaria şi România.

A zburat fără probleme peste Polonia şi Slovacia (Belarus nu e în UE, deci nu avea de ce să nu permită lui Rogozin să tranziteze ţara) şi abia când se află deasupra Ungariei, încercând să între în spaţiul aerian românesc au început problemele.

Ungurii s-au făcut că-s luaţi prin surprindere şi au intrat şi ei în joc nepermiţând cererea de aterizare. Cu alte cuvinte, polonezii, slovacii şi ungurii s-au făcut că plouă şi numai românii au scos, din nou, castanele din foc pentru alţii.

Pentru cine? Aici putem doar specula. Deocamdată.

Moldovenii sunt mulţumiţi că nu au întors ei avionul şi au scăpat cu faţa curată în relaţia cu Moscova. Pentru că, oricât de pro-occidentali ar poza unii politicieni de la Chişinău, în realitate nu există o tabăra pro-UE şi una Pro-Rusia, ci doar oportunişti care vânează francul.

Nici americanii nu se pot declara nemulţumiţi de evoluţia lucrurilor: au mai marcat o escaladare a situaţiei în zonă, mai ales că Rogozin, în stilul propriu de bufon al Curţii, a avut grijă să ameninţe iarăși România.

Iar în ţară s-au găsit suficienţi războinici de bibliotecă bucuroşi că „i-am tras-o” din nou Rusiei într-o problema lipsită de orice miză reală.

Rusia a mai primit şi ea un ajutor pentru propaganda cu ajutorul căreia îşi ţine populaţia în frâu, demonstrând, încă o dată, cât de duşmănoşi le sunt românii.