Spitalul din Oneşti a primit numele Sfântului Luca. Pe pagina de internet a spitalului este postat un clip cu un reportaj despre aducerea moaştelor unui sfânt în localitate.
Viitorul holding care va îngloba actualul spital judeţean de urgenţă din Bacău şi spitalul municipal aflat încă în construcţie va primi numele de Sfânta Maria.
De altfel, e plină ţară de spitale cu nume de sfinţi: Spitalul Clinic de Urgenţă „Sf. Ioan”, spitalul „Sfânta Maria”, „Sf. Spiridon”, Spitalul „Sf. Pantelimon”, spitalul de urgenţă Sfântul Ioan cel Nou, Spitalul Sfânta Maria Vedea, Spitalul de Boli Cronice „Sf. Luca”, Spitalul „Sf. Gheorghe” Botoşani, Spitalul de Urgenţă „Sf. Apostol Andrei” Galaţi, Spitalul Clinic de Boli Infecţioase Sfânta Parascheva, Spitalul Sfântul Sava, Spitalul Sfântul Nectarie, Spitalul Orăşenesc „Sf. Spiridon” Mioveni, Spitalul de Recuperare Sfântul Nicolae, Spitalul „Sfântul Ştefan” Rovinari şi aşa mai departe…
Desigur, e dreptul fiecărui oraş să-şi numească spitalul cum doreşte. Totuşi nu pot să nu remarc faptul că iarăşi amestecăm lucrurile și n-am auzit până acum că vreo biserică să primească hramul doctorului Hippocrate, Avicenna sau Paracelsus.
Şi, între noi fie vorba, moda asta de a da spitalelor nume de sfinţi e ca o frecţie la un picior de lemn: nici nu ajută, dar nici nu face rău. În schimb, spune multe despre o anumită tendinţă românească de a lăsa totul în mâinile Domnului.
Ca şi elevii care n-au învăţat dar care se roagă în cor, înainte de teză, să aibă noroc la subiecte uşoare şi să poată copia, adulţii, depăşiţi de realităţile bugetare, se roagă la toţi sfinţii ca, odată intraţi în spital, să nu iasă de acolo mai bolnavi şi, eventual, dacă se poate, să fie şi lecuiţi.
Da, ştim, sistemul de sănătate este la pământ pentru că a fost pus la pământ, în primul rând, sistemul de prevenţie. Când eram mic, la ţară, medicul mergea pe teren, fiecare sat având câte o încăpere de consultaţii. Asistentele ştiau toţi copiii din zonă, le urmăreau bolile, vaccinurile, tratamentele. Ca să nu mai spun de spaima tuturor gestionarilor: „Vine Sanepidul!”
Ce mai avem din toate acestea? Nimic! Şi din această cauza, corelată cu scăderea nivelului de trai ce a dus la reapariţia bolilor sărăciei s-a pus presiune pe sistemul de Sănătate. Fix când era nevoie mai multă de medici, a început exodul halatelor albe în străinătate, pentru că onor Statul român a zis că dacă nu le convine să muncească pe 2 lei, pot să plece. Ceea ce au şi făcut.
Aşa că nu mă miră că spitalele se transformă încetul cu încetul în biserici. Că dacă medici nu sunt, medicamentele sunt tot mai scumpe iar ştiinţa medicală este respinsă de tot mai multă lume pe motiv de ştiri citite pe Facebook, nişte tămâie arsă măcar mai acoperă mirosul din saloane…