Cri, cri, cri, iarnă gri

Cine ar fi crezut că iarna o să ningă, că în ianuarie vor cădea fulgi de zăpadă și că se va forma polei? Cine-și mai amintea că e nevoie de lanțuri la roți, că un șofer responsabil poartă iarna în portbagaj un săculeț cu nisip și o lopată?

A fost nevoie de doar câteva ore de ninsoare amețită ca să se instaureze panica și lumea să înceapă să bocească pe rețelele sociale eternul refren cu autoritățile care sunt surprinse. Avem o memorie tot mai scurtă și mai selectivă.

Uităm timpurile în care furtunile de zăpadă clădeau troiene de peste un metru. Nici nu vrem să ne uităm peste gard, la vecini, să vedem cum lumea trage pe dreapta și așteaptă întâi să treacă furtuna, să iasă utilajele și abia apoi pornește la drum, când nu mai e nici un pericol și când drumurile sunt curățate.

La noi, însă, vrem ca drumurile să fie rase până la asfalt încă înainte de terminarea ninsorii pentru ca imediat ce s-a oprit furtuna, să pornim la plimbare cu mașina. Eventual, decapotată, că tot circula acum câteva zile o poză cu niște băcăuani porniți la plimbare prin oraș cu acoperișul dat jos, să vadă lumea că au mașină de șmecheri.

Am văzut imagini cu mașini răsturnate sau ajunse prin șanțuri. Înainte să dăm vina pe autorități, ar trebui să ne gândim dacă acei șoferi aveau mașinile pregătite pentru condițiile de trafic, dacă au condus cu viteza recomandată. Autoritățile au mai solicitat șoferilor să nu circule decât în cazuri de urgență; câți, oare, au respectat această rugăminte?

Ne-am învățat prea ușor să trecem peste aceste recomandări și să considerăm că șmecheria ține loc de multe lucruri și că Natura glumește. Periodic, însă, Natura ne dă câte o scatoalcă. Ne arată cine e mai puternic.

Nu știm decât să ne isterizăm, să arătăm cu degetul că nu s-a dat cu sare, nu s-a dat cu nisip, nu ne-au deszăpezit trotuarul…

Habar nu avem în ce condiții are efect sarea, că nisipul e inutil câtă vreme bate vântul și-l împrăștie, că zăpadă abia dată la o parte de lamă poate fi adusă de vânt înapoi pe carosabil…