În iulie 2015, Papa Francisc ținea în Bolivia un discurs la Întâlnirea mondială a mișcărilor populare în care expunea trei mari sarcini care sunt cerute popoarelor. Una dintre sarcini este ca economia să fie pusă în slujba oamenilor, nu în slujba capitalului. A doua: apărarea Naturii, care este jefuită, devastată și murdărită.
A treia sarcină este necesitatea ca toate popoarele să se unească pe calea păcii și a dreptății. Aici, papa spune ceva extrem de interesant: „Noul colonialism adoptă diferite chipuri. Uneori este puterea anonimă a idolului ban […]. Cu alte prilejuri, sub nobila aparență a luptei contra corupției, a traficului de stupefiante sau a terorismului […] vedem cum se impun statelor măsuri care au prea puțin de-a face cu rezolvarea acestor chestiuni și nu rareori chiar înrăutățesc lucrurile”.
Cine a urmărit dezbaterile din ultimii ani din România nu se poate să nu tresară citind aceste cuvinte. Pentru că descriu exact ceea ce s-a întâmplat în ultimul deceniu în țară, când, sub pretextul luptei împotriva corupției, au fost decise măsuri legislative care au dus la grave abuzuri în Justiție.
Iar aceste abuzuri au fost săvârșite nu pentru a condamna corupții și a recupera prejudiciile, ci pentru a impune o anumită agendă colonialistă, care a dat la o parte oameni politici, a distrus companii, a modificat legislația economică și a bătătorit calea unor firme străine generând raptul resurselor naturale ale țării.
Nu suntem singura țară în care s-a întâmplat așa ceva; în alte părți s-au declanșat războaie contra drogurilor cu singurul rezultat că economiile și clasele politice au fost subordonate coloniștilor, războiul împotriva terorismului a făcut la fel în alte regiuni.
Noul colonialism se folosește de sloganuri, de manipulări și de eșecul sistemelor de educație pentru a-și impune hegemonia; pretextele sunt ușor de găsit iar idioții utili pot fi culeși de pe stradă și învățați că trebuie să-i iubească pe cei care le sunt călăi și-i lasă fără viitor.