Ce reguli, bre?!

M-a întrebat cineva ce e așa în neregulă cu orașul ăsta, de ce se dezvoltă haotic și de ce nu se apucă vreo careva să facă un plan care să fie respectat de toată lumea și să stabilească o dată pentru totdeauna direcțiile de dezvoltare, resursele disponibile și etapele ce trebuiesc parcurse.

Am râs. Pentru că așa ceva se poate discuta doar ca o glumă. Și e valabil nu numai pentru orașul nostru, ci pentru toată țara. Și motivele sunt foarte simple: nu vrem!

Nu vrem pentru că, în primul rând, ar însemna să ne angajăm că vom respecta niște reguli mai mult de o legislatură. Că după ce se va roti Puterea cu Opoziția, cei veniți la butoane vor păstra decizia și se vor ține de ea. Nu o să vedeți filmul ăsta.

Nu vrem pentru că nu ne place să respectăm normele; vrem să facem ce dorim, ce ne place nouă, unde ne place, fără să dăm socoteală nimănui. Ce planificare, ce urbanism, ce normative?! Hai, bă, plimbă ursu’ d-acia!

Nu vrem pentru că dacă ar exista reguli clare, știute și admise de toată lumea, nu ar mai ieși nimic, nu ar mai cădea nica. Unde sunt reguli care se respectă, nu iese ciubucul.

Nu vrem pentru că n-ar mai avea motive politicienii să se încaiere, să se altoiască și să se înjure. Că dacă se vede că se face ceva, nu e bine pentru Opoziție, că nu mai poate spune că „nu se face”. Și nu e bine nici pentru Putere, că nu mai poate da vina pe „greaua moștenire”.

Nu vrem, așa de-al dracu’, că nu vrem. Și, ce, te oftici că nu vrem? Nu-ți convine, pleacă, dom’le afară, dacă vrei reguli.

Până când nu se va găsi unul care să pună mâna pe par și să-l mai și folosească, vom fi doar o adunătură numită ilegal „popor” care locuiește într-un ghetou căruia îi spune „țară”.