Reset

Ultima găselniță în materie de comunicare politică și marketing electoral este că Statul are nevoie să fie resetat, să o luăm de la capăt, să reconstruim totul – instituții, mod de gândire sau spațiu public. Sună foarte frumos, ca orice jucărie sclipitoare livrată unui copil de Crăciun. O singură problemă este: cei care pun accentul pe resetarea societății vor să fie ei cei care stabilesc modul în care se va reconstrui totul. Nu spun nimic de faptul că exact cei care vor să reseteze țara sunt cei care au bușit totul, care au zdruncinat din temelii societatea, care au cutremurat instituțiile fundamentale ale Statului și care au distrus încrederea cetățenilor. Astea sunt amănunte. Problemele sunt provocate, însă, de viziunea celor care vor să refacă lumea.

Ideile aruncate pe piață ne arată că ni se pregătește o societate în care individul să fie lipsit de drepturi în numele eficienței corporatiste: bani mai mulți pentru cei care dețin Capitalul, în vreme ce forța de muncă este ținută captivă și remunerată doar cât să supraviețuiască. Idei care nu sunt noi, nou fiind doar ambalajul în care ne sunt livrate și, mai ales, contextul emoțional care pare a fi creat special pentru această injecție ideologică. Este interesant cum au dispărut din discuție temele suveraniste care erau dezbătute, mai mult sau mai puțin, înainte de cutremurul politic din luna mai.

Fascinant este cum, parcă la comandă, au fost impuse în spațiul public o serie de evenimente cu mare impact emoțional care ne consumă și nervii, și răbdarea. Și care ne-au adus la concluzia că totul se face la lumina zilei; nici măcar nu mai încearcă salvarea aparențelor. Pentru că era nevoie să fie transmis un mesaj clar pentru băștinași: încetați orice rezistență, noi facem absolut ce dorim. În acest context, resetul Statului este doar o glumă proastă: nu poți reconstrui decât ceea ce ți se dă voie. Cine crede că României i se va permite să-și decidă singură viitorul înseamnă că nu știe pe ce lume trăiește.