Un episod inutil

Haaretz a publicat, luni, un editorial dedicat evenimentelor de la Moscheea Al Aqsa, când forțele de ordine israeliene au forțat intrarea în incinta instituției de cult pentru a permite câtorva cetățeni evrei să o viziteze. Patru polițiști și 14 palestinieni au fost răniți în confruntarea pe care cotidianul israelian o numește “o predare către câțiva extremiști”. Ce s-a întâmplat? Pe 11 august, palestinienii au început să celebreze Sărbătoarea Sacrificiului, Eid al-Adha, una dintre cele mai importante sărbători musulmane.

În mod tradițional, cu ocazia sărbătorilor importante ale musulmanilor, intrarea vizitatorilor de alte religii este interzisă în moschee. De zeci de ani acest lucru a fost perpetuat, fără incidente. Anul acesta, însă, extremiștii israelieni de dreapta au cerut să se intre în Moscheea Al Aqsa și în timpul sărbătorii Eid al-Adha. În primele ore ale dimineții nu s-a întâmplat nimic; poliția israeliană oprind ne-musulmanii să intre în moschee.

Dar, pe măsura ce timpul trecea, creștea presiunea grupărilor de extremă dreaptă israeliene iar cum premierul Netanyahu a evitat să se pronunțe în problema aceasta, ministrul Transporturilor, Bezalel Smotrich, a cerut prim ministrului „să dea o ordine fără echivoc pentru deschiderea Muntelui Templului.” Pe esplanada Muntelui Templului se înalță Moscheea Al-Aqsa. Ca urmare, Oficiul Primului Ministru a făcut public un anunț în care a fost responsabilă poliția pentru închiderea locului. Așa că poliția a pus mâna pe bastoane și s-a luat la bătaie cu palestinienii pentru a permite câtorva israelieni să viziteze pentru scurt timp Moscheea Al Aqsa.

“Decizia a fost menită să demonstreze determinarea și faptul că poliția este capabilă să-și impună voința asupra palestinienilor. Dar, de fapt, a fost o predare în fața presiunii politice și a unui grup mic și extremist”, notează Haaretz. Un episod extrem de interesant și, în același timp, perfect inutil, din confruntarea zilnică israeliano-palestiniană. Și care, de fapt, e o reproducere la scară a situației din zonă, o situație care, continui să cred, ar putea fi rezolvată foarte ușor dacă nu ar exista permenantele ingerințe ale unor extremiști din ambele părți.

Pentru că actualul premier ar fi fost de multă vreme lăsat fără funcție dacă anumiți extremiști nu ar fi sabotat în permanență eforturile de normalizare a situației, dacă nu s-ar fi provocat mereu noi și noi confruntări cu palestinienii. E și asta o strategie în politică. De la teoria “revoluției permanente” a lui Troțki, la cea a “războiului continuu” nu e decât un pas. Dacă nu credeți, puteți observa și la noi efectele acestei teorii: de la alegerile din 2016 în România pare să fie o revoluție continuă.