Ich bin ein… moldovan

Precum altădată JFK încerca să se dea rotund vrând să spună că și el e berlinez, în fața nemților adunați să vadă minunea, președintele pe care ni l-au dat Diaspora și Sistemul s-a încăpățânat să sprechăie la Iași că e și el un pui de șoldovan.

Drept e că singurii nemți din Moldova pe care îi recunoaștem de moldoveni sunt cei din județul Neamț, dar ei nu au nici o vină că, acum câteva sute de ani, teutonii și-au stabilit cetate la Piatra, care a devenit cunoscută, astfel, sub numele de Piatra Neamțului. Fără nici o legătură cu expresia academică “tu-ți cheatra mă-tii”.

Revenind la Herr Klaus von Schnitzel, e puțin cam dificil să ni-l imaginăm călcând cânepa fugărit de mătușa Mărioara ori vânzând pupăza din tei. Nu, domnul în cauza calcă numai Constituția și ne vinde pielea ursului din pădure, lucru care-l califică la altele dar nu la demnitatea de moldovean.

Că noi, moldovenii, așa, mai subțire. Noi cu cultura, cu agricultura și cu băutura. A, și cu baionetă la armă. Că noi nu ne-am lăsat călcați de nemți în ‘917. Și e puțin ciudat să vină un neamț care n-a vrut să meargă la aniversarea Centenarului Marii Uniri și să spună prin Ieși că e moldovan. Că noi, moldovenii, de care mai fac unii miștouri subțiri, ne-am cam dat sângele pentru Unire și ideea asta înseamnă ceva pentru noi.

Ca să fii moldovan, trebuie să fii puțin cu spatele drept, să știi șî oleacî di bătai, ca să nu fii călcat în picioare de alții, dar mai trebuie și să ai sentimentul patriotic dezvoltat, să-ți pese de țară și, mai ales, deși te poreclește lumea moldovean, să fii mândru că ești român. Mai e nevoie și de ceva simț al istoriei, oleacă de rușine, că face bine la caracter și, obligatoriu, să știi să uri de Anul Nou, chit că e popa Oșlobanu la poartă.

Nu-i ușor să fii moldovan și nu e suficient să vină un Chirică și să te te ungă baron ot Bârzoiești ca să-ți pui in piept stema cu cap de bour.