Istoria e despre viitor

Rescrierea istoriei nu este un lucru nou; maniera în care se face, însă, în zilele noastre, când se presupune că există suficiente modalități prin care să se prevină așa ceva este deosebită. În ziua de astăzi, în care prețul unei cărți nu mai este prohibitiv – în Evul Mediu pentru o carte se plătea cu o moșie – sau când avem instrumente de arhivare și indexare extrem de puternice, ai zice că e destul de greu să mai încerce cineva să schimbe perspectiva asupra unor oameni și evenimente. Din nefericire, situația este exact invers: în ziua de azi, în ciuda enormelor arhive și a accesului extrem de facil la informație, este foarte ușor să produci schimbări de perspectivă, să modifici faptele și, prin asta, să modifici atitudinea față de anumite evenimente, ideologii, personalități.

Exemplul cel mai facil îl dă scandalul cu domnul filosof, prezentat de marketing drept un vajnic luptător anticomunist, când, de fapt, el a fost un oportunist care nu doar că nu s-a împotrivit vreodată regimului, dar a și intrat de bună voie în partid, a ținut linia partidului chiar într-o perioada crâncenă a istoriei noastre, când conducerea țării încăpuse pe mâna cominterniștilor, comuniștii ghidonați de la Moscova.

Multă lume a mușcat din povestea bătrânului luptător pentru libertate, însă există și persoane care au încercat să contracareze această campanie. O lupta deosebită se da pe pagină de Wikipedia a respectivului, unde un cerber șterge mereu completările la biografia sa. Pagina este poezie pură: nici o mențiune despre trecutul comunist al domnului în cauză. Însă, cum cineva încearcă să completeze cu aceste informații, imediat aceste completări sunt șterse.

Pentru că așa se scrie și rescrie istoria. Iar istoria nu e despre trecut, cum poate ați învățat la școală. În zilele noastre, mai mult decât oricând, istoria este despre viitor. Modificând trecutul, se poate influența viitorul, acest adevăr este valabil pentru orice sistem totalitar. Iar noi, în momentul de față, spre asta ne îndreptăm.