Salarii, productivitate și migrație

Haideți să nu ne mai îmbătăm cu apă rece. Paradigma este clară, și numai cine nu vrea, nu o vede. E pe principiul vaselor comunicante: salariile mici dintr-o țară determina migrația în masă către țările cu salarii mai mari. Nu-ți trebuie trei facultăți ca să înțelegi asta. De ce se confruntă România cu deficit de forță de muncă? Nu pentru că a fost PSD la Putere, cum ne spune propaganda, ci pentru că de 30 de ani salariile au fost ținute jos. Că PSD nu a guvernat și în Ungaria, Cehia sau Polonia, țări care se confruntă cu mari probleme când vine vorba de forța de muncă tot din cauza migrației.

Rezolvarea problemei vine din creșterea salariilor. Polonia accelerează puternic acest lucru, conștientă că este singură modalitate de salvare. În România s-a făcut câte ceva în acest domeniu dar forțele politice nu se pun de acord în această problemă pe motiv de productivitatea muncii. Spun unii că ar trebui să crească și productivitatea muncii pentru a crește salariile. E o prostie din cel puțin două motive.

În primul rând, statistic, productivitatea muncii în România este la circa 60% față de media UE dar salariul este de numai 30 la sută din salariul mediu din Uniune. Dacă tot produce două treimi din cât produce muncitorul european, de ce românul nu are și două treimi din salariul său? În al doilea rând, repet din nou: factorii productivității muncii se află la patronat, nu la salariat.

Dacă mai deschide cineva cartea de economie politică o să vadă că din cele cinci categorii de factori care influențează productivitatea, doar motivația (interesul manifestat în muncă) de la factorii psihologici și psiho-sociali am putea spune că depinde oarecum de salariat dar și aici tot patronatul poate interveni prin acordarea de stimulente. În rest, nivelul de dotare tehnică; combinarea factorilor de producție; managementul activității economice; nivelul de pregătire profesională a lucrătorilor, etc. sunt de competența patronatului.

Și încă un argument: când este vorba de relațiile de piață ale cererii și ofertei, nu se mai pune problema productivității. Când e o recolta proastă de cereale la nivel mondial și crește prețul grâului la Bursa de la New York nu întreabă nimeni dacă a crescut productivitatea muncii în agricultură. Sau, cum spunea un economist, prețul reflectă raritatea unei mărfi. Iar salariul este prețul muncii.