Lăcomie și Supraviețuire

Toată discuția despre economie se rezumă la o singură problema: cum se împart banii între Muncă și Capital. Țările care au găsit o rezolvare decentă a acestei probleme o duc bine. Țările în care ori Capitalul, ori Munca primesc prea mult în urma repartiției, ajung ori la Revoluții, ori la lovituri de stat. Lupta se dă între Lăcomie și Instincul de supraviețuire.

În Anglia victoriană, după ce câmpurile fuseseră transformate în pășuni pentru oile care dădeau lâna necesară industriei textile, grâul era importat de pe Continent. Dar Guvernul impunea taxe vamale și, din această cauză, prețul pâinii era, uneori, prea mare pentru muncitori. Așa că, din când în când izbucneau revolte care forțau creșterea salariilor. Pe urmă salariile erau aduse la nivelul anterior, pe măsură ce lucrurile păreau să se liniștească; doar exista o armata de șomeri la dispoziția Capitaliștilor, șomeri care proveneau, în mare parte, din țăranii alungați de pe moșii. Muncitorii se revoltau din nou și ciclul continua.

După secole de astfel de experiențe, și confruntat cu spectrul revoluției comuniste mondiale, Capitalismul occindental a ajuns la concluzia că e mai ieftin și mai sigur să dea un salariu decent muncitorului, renunțând la o parte infimă din profit.

Ce avem noi, aici, în România?Un grup de oameni lacomi care clamează că numai ei au dreptul să se înfrupte din roadele activității economice întrucât dețin Capitalul, în vreme ce marea majoritate a celor care muncesc trebuie să se mulțumească doar cu niște firimituri care să le permită să supraviețuiască de la o zi la alta. Dar, pe măsură ce Capitalul s-a lăcomit, muncitorii au plecat în alte țări, unde plata pentru Munca depusă era ai generoasă.

Și ce au făcut capitaliștii noștri? În loc să echilibreze balanța și să acorde o parte mai mare din beneficii Muncii, s-au regrupat și încearcă să mențină starea de lucruri prin mecanisme de forță.

Calea spre Revoluție este deschisă. Nu zic că aceasta va veni mâine sau anul viitor sau peste un deceniu. Dar, astuparea supapelor sociale deschise de fostul Guvern și accelerarea pauperizării în numele “eficientizării” și “austerității” nu vor face decât să crească presiunea în sistem.