Lecții care trebuie învățate

Un comentariu de săptămâna trecută al Radio Havana care trage concluziile asupra loviturii de stat din Bolivia ar trebui să ne atragă atenția pentru că, ce să vezi?!, se potrivește aproape perfect cu situația noastră. Înainte să strâmbați din nas că am ajuns să citez un post de radio cubanez, hai să vedem ce spune.

Textul, intitulat “Lovitura de stat din Bolivia: 5 lecții de învățat”, se bazează pe critica marxistă a capitalismului, care, din păcate, ne lipsește în ziua de astăzi, noi, românii, preferând să înghițim pe nemestecate ideologia mâinii invizibile care reglează lucrurile în mod magic cu ajutorul piețelor libere.

Critica marxistă a capitalismului este, însă, utilă, pentru că – ce să vezi – ajută chiar Capitalismul să-și regleze excesele și să prevină exploziile sociale. Iar asta au recunoscut-o economiști capitaliști.

Revenind la comentariul de la Radio Havana, prima lecție care trebuie învățată este simplă și tragică: “oricât de exemplar este administrată economia așa cum a făcut guvernul Evo Morales, creșterea, redistribuirea, fluxul investițiilor fiind garantate și toți indicatorii macro și microeconomici îmbunătățiți, Dreapta și Imperialismul nu vor acceptă niciodată un guvern care nu le servește interesele”.

Desigur, noi preferăm să nu vedem existența Imperialismului economic care ne lasă fără resurse. Și nici faptul că, în ciuda creșterii economice a țării în ultimii ani, ne-am ales, acum, cu un guvern de dreapta, apologet al austerității.

A doua lecție care trebuie învățată este necesitatea studierii manualelor publicate de diverse agenții deghizate în mediul academic sau jurnaliști, pentru a putea percepe la timp semnele ofensivei.

“Aceste scrieri evidențiază invariabil nevoia de a zdrobi reputația liderului popular, ceea ce în argou se numește «asasinarea personajului», numindu-l hoț, corupt, dictator sau ignorant. Această sarcină e încredințată comunicatorilor sociali, «jurnaliștilor independenți» autoproclamați, care penetrează creierele populației cu astfel de defăimări, însoțite, în acest caz, de mesaje de ură îndreptate împotriva popoarele native și săracilor în general”.

Va sună cunoscută această “revoluție a urii” îndreptată spre clasele sărace? Campaniile de linșare publică a anumitor lideri?

A treia lecție este că, după ce sunt duse la capăt temele de mai sus, este rândul conducerii politice și a elitelor economice să ceară „o schimbare”, pentru a pune capăt „dictaturii”. În cazul Boliviei, “dictatorul” a fost Evo Morales. La noi au fost alte nume, nu mai dăm exemple.

În al patrulea rând, intră în scena „forțele de securitate”. Fiind vorba despre Bolivia, în acest caz, se face referire la instituții controlate de numeroase agenții, militare și civile, ale guvernului Statelor Unite. Acestea antrenează, înarmează, fac exerciții comune și educă politic forțele de securitate. Autorul spune că în cazul Boliviei, forțele de securitate s-au retras când au început violențele și au lăsat terenul liber pentru acțiunile necontrolate ale bandelor ieșite pe străzi.

“Cu alte cuvinte, o nouă figură socio-politică: lovitura de stat militară «prin omisiune», care să permită bandelor reacționare, recrutate și finanțate de Dreapta, să-și impună legea. Odată ce teroarea a fost instaurată, în fața neputinței guvernului, rezultatul a fost inevitabil”, mai notează autorul. La noi acest lucru nu s-a întâmplat, pentru că Jandarmeria nu și-a părăsit postul în acel 10 august. Și din acest motiv a fost creat valul de ură la adresa acestei instituții.

Nici al cincilea punct nu ni se aplică în totalitate, dar este o lecție care ar trebui învățată, în ipostaza în care ar exista cine să o facă: “Securitatea și ordinea publică nu ar fi trebuit să fie încredințate niciodată în Bolivia unor instituții precum poliția și armata, colonizate de imperialism”.

Noi avem altele: serviciile noastre secrete slujesc pe oricine, mai puțin propria țară. Dar nu am nici un dubiu că, la o adică, dacă s-ar încerca un cât de mic gest de independență și dacă s-ar încerca închiderea conductelor care drenează resursele noastre către anumite țări, s-ar găsi atât scenariul cât și masa critică pentru a se copia episodul bolivian.