Da’ noi de ce n-avem?

De fiecare dată când văd pe câte un concetățean întrebându-se de ce noi n-avem asfalt până-n vârful muntelui, până la ultimul cătun de câteva case aruncate pe o coastă de deal și de ce nu sunt locuri de muncă în fiecare sat uitat de lume și de vremuri, îmi vine să-mi iau câmpii cu elegantă. Dar îmi revin, pentru că următoarea propoziție emanată de respectivul individ este că din cauza asta nu mai stă o secundă în țară și vrea să plece, să devină diasporean, laolaltă cu alți oameni la fel de aplecați spre studiu și spre cercetarea adevărului ultim.

De ce n-avem o țară ca afară, am tot explicat anul trecut într-un serial de vreo luna. Concluzia a fost că nu avem așa ceva din cauza concetățenilor noștri, în special. Care aruncă gunoaie pe jos, dar se plâng de mizerie, care conduc ca nebunii dar se plâng de morții de pe șosele, care aleg cu picioarele și pe urmă se plâng că sunt conduși de politicieni care nu fac nimic.

Pe scurt, asta ar fi o parte a explicației. Căci mai sunt multe, iar unele țin de faptul că România nu a ajuns la nivelul de civilizație al țărilor din Apus din cauza decalajelor istorice, decalaje care datează din vremurile pe care unii le laudă că ar fi fost martore la râurile de lapte și miere care curgeau în țara asta. Și nu, nu e vorba de perioada comunistă care perioadă, oricât ar părea ciudat unora, a fost perioada de dezvoltare cea mai accelerată din istoria noastră dar care, chiar și așa, nu a reușit să reducă foarte mult decalajul.

Pe lângă aceste cauze – umane și istorice – mai sunt și altele, specifice să spunem. De exemplu, Franța și-a făcut sistematizarea teritoriului undeva după Revoluția de la 1789. De ce satele franceze arată așa de bine? Pentru că au fost realizate comasări de localități, s-a renunțat la cătunele izolate la dracu-n praznic, nimeni nu a mai construit unde i-a venit chef. Ca urmare, cheltuielile statului s-au redus. Nu a mai fost nevoie de drumuri până în fundul unei văi decât dacă e obiectiv turistic, nu se mai face școală în satul cu 10 case, poșta, poliția rurală, electricitatea, telefonul nu trebuie să ajungă pe toate coclaurile.

La noi când a vrut Ceaușescu să facă sistematizare, a sărit Franța să apere «les villages roumains» de la distrugere. Și din acest motiv astăzi avem sate cu 10 locuitori care se zbat să supraviețuiască, școli fără elevi, dispensare fără medici, drumuri fără asfalt și așa mai departe. O să spună unii că din cauza primarilor. Păi și primarii cu ce să le facă pe toate dacă nu există cine să plătească impozite? Că peste 70% din localitățile rurale – dacă nu mai mult – cerșesc bani în fiecare an de la Guvern. Și primesc dacă primarul e la partidul care trebuie.