Care este adevărata tragedie

Tragedia nu este neapărat că ne ducem dracului. Asta s-a mai întâmplat. Ne-am dus și ne-am întors. Am căzut și ne-am ridicat. Tragedia este că nu am învățat nimic din toate acestea. Tragedia este că și acum ne ducem dracului trași în jos de către propriii concetățeni, care, orbiți de ideea că dau de pământ cu „ciuma roșie” nu-și dau seama că taie craca pe care se află și ei. Și vor cădea odată cu cei pe care-i urăsc cu program.

Tragedia la noi, la români, nu este că nu suntem uniți, ci că ne urâm atât de mult unii pe alții încât nu ne dăm seama când ne prăbușim odată cu victimele urii noastre. Bine, unii vor căuta scuze. Că nu și-au dat seama, că alții le-au întins capcana, că au fost manipulați…

Dar nu există așa ceva. Și trebuie scris asta pentru vremurile care vor veni. Pentru că în mod sigur vor veni acele vremuri în care totul se va duce dracului. Nimeni nu va putea spune că a fost nevinovat și că nu a știut ce face! În acest război dintre români nu vor exista victime nevinovate! Pentru că au fost suficienți cei care v-au spus care sunt mizele, care sunt jocurile, fentele, manipulările. V-au spus și nu ați vrut să auziți. Ura v-a orbit într-atâta încât nu ați văzut prăpastia spre care v-ați îndreptat.

Când tot ceea ce veți avea vor fi hainele de pe voi, un pat și o cană cu apă, să va amintiți aceste lucruri! Când veți fi, din nou, națiune tolerată pe propriul pământ! Când toate pământurile, pădurile, apele vor fi ale unor străini iar voi veți fi cerșetori. Nu că nu ar mai fi fost această situație în istoria noastră. Am mai trecut prin asta. Și nu o singură dată. Atunci, însă, ne-am luptat. Ne-am împotrivit. Am știut că suntem furați. Acum nu.

Acum ne dăm bogăția pe degeaba și mai și urlăm contra celor care nu vor s-o cedeze sfinților investitori străini și preaminunaților parteneri strategici.

Mărgelele de sticlă și oglinzile au făcut, însă, minuni. V-au luat ochii și mințile. Să vă fie de bine!