Despre falsa ecologie

Există o discuție deschisă la Parlamentul European cum că ar trebui descurajat consumul de carne în Uniunea Europeană prin impunerea unei suprataxe. Chipurile, actualul sistem zootehnic trebuie ajustat pentru ca UE să își atingă obiectivul de a deveni primul continent neutru din punct de vedere climatic.

Pentru o țară ca România, taxa care se dorește a fi impusă ar dubla, practic, prețul cărnii de vită și de porc. Să ne gândim că, și-așa, există milioane de români care nu-și permit să mănânce carne mai mult de o dată sau de două ori pe săptămână, în condițiile în care alte alimente costă mult mai mult, cel puțin în sezonul rece.

Discuția e lungă, nu e cazul să insistăm, nu aceasta este ideea acum. Această taxă e doar una dintre inițiativele așa-zis pro-ecologice care încep să se ia pe bandă rulantă și nu trebuie să fii prea isteț ca să vezi că totul este o punere în scenă foarte bine regizată. Ecologia este noua ideologie care ne este băgată pe gât; nu că nu ar fi corectă ideea că trebuie să trăim în armonie cu natura și să avem grijă ce facem cu poluarea, managementul resurselor și așa mai departe.

Modul în care ni se modelează comportamentul, maniera în care suntem manipulați ne dă, însă, dreptul să susținem că e ceva putred în Danemarca.

Mai țineți minte când s-au interzis becurile incandescente pe motive ecologice? S-a spus că noile becuri ar contribui la scăderea consumului de energie. Alea vechi costau un leu, astea noi erau cam zece lei bucata. Pe urmă s-au interzis termometrele cu mercur, tot pe motive de siguranță și ecologie. Dar, ce să vezi, becurile alea ecologice care ne-au fost băgate pe gât conțineau metale grele, între care și mercur!

Ni se bagă pe gât mașinile electrice, dar ia să vedem cât costă una! În cel mai bun caz de numai cinci ori mai mult decât una cu motor cu ardere internă și trebuie să-i schimbi bateria la fiecare patru ani! Iar o baterie de 40 kWh costă 11.000 de euro, cât o mașină pe benzină. O baterie de 62 kWh costă 20.000 de euro.

În plus, toată lumea e chitită pe micii consumatori, nimeni nu vorbește de giganții energivori. Stăm să socotim cât poluează un autoturism, dar evităm să calculăm poluarea produsă de un avion de pasageri, de un TIR de marfă, de un vapor sau, de ce nu, de un pluton de tancuri trimise să impună democrația într-o țară bananieră.

A calculat cineva câtă poluare a produs războiul din Siria? Conflictul din Afganistan, din Yemen, Irak? Și, în încheiere, pentru cei entuziasmați că există energii alternative: știați că palele turbinelor eoliene nu pot fi reciclate?