duminică, decembrie 15, 2024

Genetica, educația și mediul

Acum mulți ani de zile am întâlnit unul dintre acele cazuri ciudate, pe care le vezi în filmele indiene sau spaniole lacrimogene. Viața bate filmul, însă, și cazul respectiv, care începuse fericit, n-a avut și happy-end. Pe scurt, în anii ’70, la Maternitatea din Bacău se nasc, în aceeași perioadă, două perechi de gemene. Soarta face, însă, ca bebelușii să fie încurcați și acasă ajung câte una din fetițele celeilalte familii. Zeci de ani, una dintre fetițele din fiecare pereche de gemeni a trăit în familia greșită, familii aflate la vreo 40 de kilometri una de alta. Tot Soarta a făcut ca o tânăra care lucra în localitatea în care trăia una dintre gemenele aflate în familia greșită să o întâlnească pe sora ei adevărată și să o confunde.

Intră în vorba cu ea și își dă seama că nu este persoana pe care o cunoaște. Mai mult, află că are o sora geamănă care nu seamănă cu ea, la fel ca și fata din localitatea ei. În scurt timp, povestea s-a deslușit, cele două familii s-au întâlnit și fiecare fată și-a întâlnit sora adevărată. Dar lucrurile nu s-au terminat aici. Faptul că s-a aflat adevărul și că fiecare familie și-a recuperat copiii nu a însemnat că totul a intrat într-o normalitate. Fiecare dintre cele două fete înstrăinate a primit o educație diferită. Chiar dacă, genetic, aveau o moștenire comună, educația a făcut diferența.

Mediul social a făcut o altă diferență. Cele două familii aveau coordonate diferite. Vise diferite, atitudini diferite, idei diferite. După ce s-a consumat bucuria revederii, fiecare dintre cele două fete separate s-a reîntors la familia în care fusese crescută. Nu se puteau integra în familiile naturale. Care este concluzia? Că putem fi înrudiți cu premianți Nobel, dacă nu avem și educația lor, dacă nu am trăit în același mediu cu ei, s-ar putea să nu avem multe în comun. Un prinț rămâne prinț și dacă se rătăcește în pădure, dar numi dacă evenimentul se întâmplă când el are vreo 20 de ani, adică o educație deja bine formată. Deși, dacă va întâlni ursul, s-ar putea că lucrurile să se schimbe pentru că, puși în situații extreme, oamenii nu mai reacționează rațional.

E frumos să conduci pe autostrăzile din Occident, e relaxant, se circulă lejer, dar dacă se întâmplă ceva – un fenomen meteo extrem, o problemă de infrastructură care produce o gâtuire a circulației – toată poleiala se duce naibii și șoferii vor uita de toate bunele maniere și regulile de circulație. Acum, chiar cred unii că valul de muncitori asiatici care este pe cale să atingă și România nu va avea nici o influență socială? Că niște oameni născuți și crescuți într-un mediu total diferit, cu o altă educație, cu alte caracteristici vor ajunge în România și se vor adapta perfect societății românești?

Răzvan Bibire este licențiat în marketing și dispune de o experiență de peste 25 de ani în media. De-a lungul carierei sale, a acoperit subiecte sociale, politice și economice, atât în media locală, cât și în cea națională. În paralel, a creat și dezvoltat blogul „Contrasens”, care se bucură de o vechime de aproape 20 de ani.

Alte titluri