De mai bine de un deceniu, fortele politice aflate la Putere in Romania au demolat conceptul de solidaritate nationala, au intaratat populatia contra unor clase sociale, au construit vinovati de serviciu pentru esecurile politice.
Au impartit Romania in doua: ei, cei buni, curati, stralucitori, muncitori si cu dinti si ceilalti, prosti, stirbi, lenesi si murdari.
Au distrus masurile de protectie sociala, i-au pus la stalpul infamiei pe cei aflati in suferinta, acuzandu-i ca sunt susrsa tuturor relelor intrucat cer un mic ajutor de la stat.
Au impartit romanii in doua categorii: prostii care inca mai stau in tara si minunatii, stralucitorii care au parasit corabia ca sa munceasca in strainatate si carora li s-au ridicat statui, ode si privilegii electorale.
Astazi, aceleasi forte politice ne cer sa fim solidari, sa ne iubim unii pe altii, sa acceptam masurile restrictive, sa respectam autoritatea, chiar si atunci cand autoritatea face afaceri pe seama epidemiei si-si trage comisioane grase cumparand materiale sanitare prin firme-fantoma.
Ar vrea sa fim emotionati ca se canta imnul in strada, sa urmam exemplul emotiei colective de la Wuhan. Numai ca e imposibil. Imnul de la difuzoarele masinilor de politie nu face decat sa enerveze lumea, deja satula de interdictiile impuse de Guvern si de lipsa de empatie a politicienilor, de cresterea preturilor, de deficitul de materiale sanitare.
Ca sa speram macar la o farama o solidaritate ar trebui sa vedem din partea Guvernului masuri clare: asigurarea necesitatilor pentru toata lumea, asigurarea echipamentului pentru medici, transparenta, comunicare, implicare. Nu actiuni de PR, cu vizite la spitale fara pacienti, de exemplu…