In Primul Razboi, a fost entuziasmul de pe lume: sa mearga intelectualii in transee, sa dea exemplu tarii. Si invatatorii, profesorii, scriitorii au ajuns in transee. Si au murit.
Pentru ca tara nu avea nici arme suficiente, nici echipament si nici nu pregatise soldatii pentru lupta.
Dar eram increzatori ca baioneta romaneasca va invinge tunul german.
Ati auzit de Sarja de la Robanesti? Sulite si sabii romanesti contra mitraliere nemtesti. A fost un masacru.
In Al Doilea Razboi iar ne-am dat periculosi. Fara arme, fara munitie, fara pregatire, am pornit la lupta. 150.000 am pierdut la Stalingrad si Cotul Donului. Morti, raniti, prizonieri.
Suntem confruntati cu o epidemie. Nu avem echipamente de protectie pentru medici pentru ca Guvernul avea in cap anticipatele, nu s-a preocupat sa asigure masti si combinezoane, dezinfectanti si asa mai departe.
Si medici refuza sa intre in lupta fara arme.
Si avem o categorie importanta de public care le cere sa o faca. Maine-poimaine o sa le faca si dosare penale.
Un medic nu trateaza un singur pacient. Un doctor, un asistent trebuie sa fie in stare sa trateze si al doilea, al treilea, al o miilea pacient. Daca se imbolnaveste sau moare, nu o mai poate face.
Daca pe un santier de constructii nu e voie sa intri fara casca de protectie, de ce trimitem cadrele medicale in prima linie a luptei cu virusul fara masti si fara manusi?
Suntem pe cale sa pierdem batalia inainte de a incepe lupta pentru ca medicii au fost lasati fara protectie de politicieni si de planificatorii care nu au stiut sa se adapteze la schimbari. Care n-au vrut sa faca teste pentru ca testele ar fi aratat cifrele imense ale imbolnavirilor. Mor in spitale oameni de pneumonie (10 intr-o singura noapte in judetul Arad) dar nu sunt declarati infectati cu SARS Cov2, pentru ca nu au fost testati.
Ne place sa criticam regimul chinez, dar de la Beijing am aflat mereu cati bolnavi si morti sunt la Wuhan, in vreme ce Bucurestiul a interzis sa se comunice cifrele pe judete.
