Dionisie si voluntarul

Dionisie, abia sufland, se naspusti pe usa si se ascunse in dulap.
– Daca ma cauta cineva, nu-s aici si nici nu ma cunosti.
Dupa cateva minute, batai la usa:
– Deschideti! Politia!
Ce sa fac?! Am luat una din mâțe in brate si m-am dus la usa. Pana s-o deschis, am tras o tuse zdravana de s-a rusinat pisica si a inceput sa se spele.
Am deschis usa, aveam si ochii rosii ca statusem la niste filme toata noaptea. In usa doi politisti cu masti si manusi s-au dat in spate cativa pasi cand m-am vazut.
– Cautam un individ care a luat la bataie un tanar voluntar care impartea “free hugs” pe strada. A intrat pe scara asta.
– La mine nu-i nimeni. Da’ ati cautat pe acoperis, ca se poate ajunge usor…
Baietii mi-au multumit politicos si s-au dus spre acoperis.
Am intrat in casa si m-am dus la sifonier.
– Ce-ai avut, ma, cu voluntarul?! Voia si ala sa ajute lumea cu ceva pe criza asta si tu… il iei la bataie?!
– Pai ce-ai fi vrut sa fac? L-am intrebat cu ce se ocupa si mi-a zis ca ajuta lumea sa fie pozitiva…L-am capacit preventiv, ar trebui sa-mi dea o decoratie pentru contributii la sanatatea tarii!