Lăsați orice speranță! O populație nu poate fi considerată popor!

[…] românii de astăzi nu au în mare parte nici o identitate națională (cel mult etnică – bazată în special pe ura păstrată cu pricepere de vecinii lor), și – în afară de cei zece mii de patricieni de la cârma Securității – identitate de clasă. Față de deteriorarea condițiilor de viață, primul reflex al românilor tineri și ambițioși este să emigreze – în niciun caz să caute să-și asume responsabilități colective. Chiar și identitatea lor religioasă – istoric singura care a demonstrat o anumită eficiență mobilizatoare – este astăzi compromisă, pe de o parte, pe măsură ce această veche țară ortodoxă devine (precum Brazilia și atâtea țări din Sud) neo-protestantă ; pe de altă parte, datorită discreditării accelerate a unei Biserici Ortodoxe Române anexate de Securitate și care ulterior nici nu reușește să producă un simulacru convingător de rezistență – fie în fața agendei LGBT, fie mai recent, în fața dictaturii Covidiene. VisegradPost
Romania este, astazi, doar un spatiu geografic. Ii lipseste poporul care a fost inlocuit cu o populatie.

Transformarea poporului in populatie s-a facut repede, in doar trei decenii, prin indobitocirea in masa cu ajutorul scolii si televizorului; mai nou si cu retelele sociale.

Rezultatul este o populatie fara constiinta nationala, fara aparat critic, fara capacitati intelectuale, care reactioneaza si nu actioneaza, care se teme sa gandeasca si care prefera solutiile facile prezentate de liderii de opinie injectati de hegemon.

Caci nu trebuie sa ne ferim de cuvinte; acest teritoriu este controlat din exterior, locuitorii sai fiind redusi la stadiul de zombies.

Si nici nu este o noutate, nu mai devreme de acum 200 de ani acest teritoriu era la fel: camp de batalie al marilor puteri, furnizor de resurse naturale si produse agricole sau laborator de experimente sociale.

Indraznesc sa cred ca singura perioada in care acest teritoriu a cunoscut o oarecare relaxare si inflorire a fost in anii comunismului nationalist – de la Gh. Gheorghiu Dej pana la Ceausescu – perioada in care s-a dezvoltat industria, sistemul de educatie si cel de sanatate, si, pe cale de consecinta, serviciile. O perioada in care poporul a putut profita de resursele nationale.

Dupa evenimentele din decembrie 1989, lucrurile au involuat teribil. Sub masca unor forte anticomuniste, diferite organizatii politice au instituit o legislatie care i-a deposedat pe romani de proprietatea asupra bunurilor si resurselor; de la retrocedarile aberante care au vizat inclusiv imobile rascumparate de stat, vanzarea terenurilor agricole, afacerile cu despagubiri fanteziste pana la cedarea resurselor naturale – petrol, gaze, paduri.

Pe masura ce avutia publica era instrainata, erau implementate programe de indobitocire in masa, cu ajutorul televiziunilor, a cinematografului, presei, retelelor sociale si a modificarilor din Educatie.

Absolventul roman de liceu nu mai e in stare sa inteleaga un text, o metafora, sa traga o concluzie. Din politica nu intelege mare lucru, noroc ca exista cate un responsabil cu explicatul care le spune cum sa voteze; desigur, dezinteresat.

Caz in care politicienii pot sa faca orice, influencerii le spun alegatorilor ca e bine. Nici cand politicienii se contrazic si afirma azi ca e bine ceea ce spuneau ieri ca e rau nu se prinde nimeni; multimea aplauda frenetic de fiecare data.

Nu este de mirare ca aproape nimeni nu evadeaza din Matrix; mai mult, marea majoritate nu constientizeaza ca se afla intr-un Matrix si ei sunt doar elemente de decor, fara puterea de a schimba fundamental ceva.

Intr-o tara normala, in timpuri normale, cu oameni normali, problema se poate rezolva prin alegeri. Dar intr-o tara in care populatia este oarba, nu gandeste si nu intelege, o schimbare poate fi facuta doar printr-o revolutie. Si, in mod paradoxal, cu cat ne afundam mai mult in mocirla, cu cat tara asta pare mai usor de manipulat si de condus, cu atat cresc sansele unei schimbari violente de paradigma. Mai rar din interior, mai mult din exterior. Pentru ca hegemonii nu au mereu aceleasi interese. Iar cand unul doreste sa faca schimbari si isi da seama ca acestea nu mai sunt posibile prin mijloace politice, din motivele enumerate mai sus, ce se intampla?

O sa dau mereu exemplul Unirii de la 1859, care a fost o schimbare venita din exterior, deoarece unii hegemoni aveau alte interese. Franta voia o piedica in calea Rusiei spre Bosfor, Prusia si Sardinia voiau un experiment social pentru viitoarea unificare. N-au fost violente majore, dar au fost victime. Unirea n-a fost usoara si a avut nevoie de miscari majore in subterane pentru a fi realizata.

Ce se va intampla cand unul dintre hegemonii actuali – SUA – va avea interese divergente de ale celuilalt – Germania – in zona aceasta iar Guvernul impus de la Berlin si sustinut de nemti nu va dori sa execute mutarile primite de la Washington?

Oh, dar s-a mai intamplat o data in istorie asta. Ne vom pune vulturul german pe maneca si vom declara razboi SUA din nou? Ne vom lupta cu romanii care se declara fideli Washingtonului?

Pana la un punct am crezut, ca multi altii, ca este posibila revenirea unui guvern national, care sa reuseasca sa impuna minime masuri in folosul natiunii. Constat, insa, ca asa ceva nu este posibil in acest secol. Romania nu mai este o tara, este doar un teritoriu care poate oricand sa fie redesenat pentru ca nu ar deranja pe nimeni. Nici macar pe romanii care pozeaza in nationalisti dar care se sperie la primul tunet.

Acum un secol si ceva, China a fost invinsa de Puterile europene si a trebuit sa-si cedeze suveranitatea si sa se supuna hegemonilor. A pierdut teritorii, a pierdut resurse, si-a vazut populatia otravita de drogurile vandute de britanici. China a reactionat altfel: si-a educat poporul in spirit national si a pregatit revansa. A luptat zeci de ani cu invadatorii pana a invins. Inca mai are teritorii de recuperat, inca mai lupta cu vechii inamici, dar de pe cu totul alte pozitii.