Coronavirusul. O teorie despre cum un razboi hibrid a devenit cea mai grava criza economica

0
78

Eu nu zic ca virusul nu exista sau ca nu este periculos. Consider, insa, ca pericolul sau a fost exagerat si asta a dus la niste situatii ciudate, dar dorite de unii. Nu, nu o sa sustin ca exista o mega-conspiratie mondiala care vrea sa schimbe lumea; zic doar ca ne aflam intr-o situatie clasica de speculatie capitalista, nicidecum intr-o revolutie.

Criza corona nu este prima din ultimii ani. Am mai avut si gripa aviara, febra porcina, MRS si asa mai departe. De fiecare data au existat tentative de a se crea panica in legatura cu aceste epidemii. Nu s-a reusit pentru ca nici o tara nu a reactionat in asa fel incat subiectul sa devina o obsesie.

In paranteza: stiti cum se face un atac speculativ? Se alege o actiune, se porneste o campanie de presa majora pentru denigrarea societatii emitente pana cand valoarea actiunii ajunge la un nivel atat de jos incat pachetul de control poate fi cumparat extrem de ieftin. Pe urma campania inceteaza si lucrurile revin la normal, doar ca proprietarii fabricii sunt altii.

Cam asa s-a procedat de fiecare data: s-a dat un atac de presa cu referire la epidemia care va ucide milioane de oameni, in speranta ca se va putea crea panica necesara atacului speculativ. Doar ca niciodata, pana acum, nu s-a reusit. Au existat, intr-adevar, oameni si firme care au avut de castigat; sa ne amintim numai ce bani s-au facut cu „dezinfectarea” in timpul epidemiei de „gripa aviara”.

Cu epidemia de coronavirus cred ca s-a intamplat altceva. S-a transformat din atac speculativ economic in razboi neconventional. Cineva a vrut sa puna presiune pe China. In prima faza, a si reusit. Presa internationala tragea cu toate tunurile in Beijing ca nu a ascultat de doctorul dentist care a tras semnalul de alarma si ca epidemia se intinde si va veni Apocalipsa chinezeasca.

China, de nevoie sau parte a unui contra-atac programat, a reactionat major. Carantina, spitale construite in cateva zile, mii de cadre medicale aduse la Wuhan, mobilizare patriotica generala.

A fost momentul in care filmul s-a rupt si lucrurile au fost scapate de sub control.

Lumea intreaga a vazut mobilizarea exemplara a Chinei si a presupus ca vine urgia peste planeta.

Cand s-a aflat de focarul din Italia s-au intamplat doua lucruri: 1. lumea s-a asteptat ca autoritatile sa procedeze la fel ca in China si 2. lumea a intrat in panica si a inceput sa fuga din focar, raspandind virusul.

Asta pentru ca in imaginarul colectiv, procedurile din China au devenit standardul. Majoritatea populatiei a considerat ca izolarea (lockdown), mastile, manusile, dezinfectatul strazilor trebuie sa se aplice peste tot. Nu vreti sa va mai amintiti, dar au existat foarte multi romani care cereau sa se instituie cat mai repede starea de urgenta.

Diontr-o data s-a pus presiune pe rezervele destul de mici de echipamente. Au crescut preturile, s-au declansat operatiuni de a pune mana pe masti, manusi, dezinfectanti, ventilatoare mecanice sau teste.

Si aici operatiunea a revenit la specificul pur capitalist – speculativ. O seama de beculete s-au aprins peste tot prin lume. Oamenii de afaceri au mirosit o noua oportunitate. Cu bani, evident, de la stat. Guvernele au primit liber sa cheltuiasca sume impresionante. Fara licitatii. Guvernele au mirosit si alte oportunitati. Politice, experimente sociale, economice.

Odata cu aceasta evolutie, insa, incepe sa se manifeste, in afara crizei economice, o grava criza politica. Partidele si-au dat seama ca pot foarte usor restrange drepturile in numele crizei sanitare pentru a-si impiedica opozantii sa se manifeste, pentru a-si impune oamenii in structurile de conducere, pentru a-si conserva puterea. Asta la nivel national.

La nivelul UE, avem deja grava criza provocata de Curtea Constitutionala Germana, care a specificat ca legislatia interna e mai importanta decat legislatia comunitara, in problema pachetului de ajutror economic pentru iesirea din criza. Efectul acestei decizii ar putea duce la intrarea in colaps al Italiei si Frantei, care ar fi nevoite sa renunte la euro. Intreaga constructie europeana este pusa sub semnul intrebarii.

Dincolo de Ocean, SUA bate toba unui razboi comercial impotriva Chinei, facuta responsabila de criza coronavirusului. Sper ca nu ati muscat-o pe aia cu alianta dintre SUA si Rusia impotriva Chinei. Cert este ca retorica lui Trump este foarte zgomotoasa; are si de ce, somajul a ajuns in cateva saptamani la 15% in aprilie, o cifra absolut ingrozitoare si care ii poate face foarte rau in alegeri. Anul trecut, in aprilie era la un minim de 3,6%, cel mai mic nivel înregistrat din decembrie 1969.

Dupa cum spune si titlul, aceasta este doar o teorie. Nu am pretentia ca detin adevarul absolut, nu am alte dovezi in afara celor furnizate de bunul simt.