Anotimpul demolării

0
10

Dacă vă imaginați că nazismul, fascismul sau comunismul au fost ideologii impuse cu forța de sus în jos, vă înșelați. Este adevărat că ideologii aveau o anumită putere de partea lor, dar nu ar fi putut să-și impună ideile dacă acestea nu ar fi avut susținerea claselor de jos, a străzii.

Pare destul de greu de crezut, dar strada a ars cărțile neconforme în 1933, strada a spart vitrinele magazinelor evreiești, strada a cerut aplicarea interdicțiilor. Desigur, știm astăzi că aceste lucruri nu se puteau întâmpla fără amestecul unor forțe politice. Strada nu a făcut toate aceste lucruri de capul ei, chiar dacă existau imens de mulți cetățeni care chiar credeau în ceea ce făceau. Și nu o să fiți surprinși, dar există extrem de mulți cetățeni, între cei care demolează astăzi statuile, cei care dau foc secțiilor de poliție, care iau la bătaie pe cei de altă părere, care chiar cred în misiunea lor mesianică.

După zeci de ani în care ne-am amăgit că e de la sine înțeles că e obligatoriu să ascultăm și opiniile celorlalți, că nu putem conviețui dacă nu ne respectăm reciproc, a venit un nou moment în care cuvântul de ordine este interzicerea. Cetățenii ies în stradă pentru a cere ca numai opinia lor să fie ascultată, celelalte opinii să fie interzise! Și totul în numele justiției sociale. Așa trebuie, este necesar, nu se poate altfel.

Cine nu e cu noi e împotriva noastră! Numai noi deținem adevărul, și din acest motiv, trebuie distrus orice este în contradicție cu adevărul nostru. Dacă vi se par idei cunoscute, așa este.

De la naziști, până la talibani și radicalii Daesh, principiul a fost același: să recreeze realitatea sfărâmând orice urmă a trecutului care ar putea contrazice dogma curentă. Statuile sunt, astăzi, victimele vizibile.

Nu am văzut, însă, maniera în care au fost cenzurate în ultima perioada cărțile din biblioteci, cum a fost pervertită educația, cultura sau cum a început să fie rescrisă istoria. Pentru că nimic din ceea ce se întâmplă astăzi nu a apărut peste noapte. Nu e ca și când ieri s-ar fi întâmplat ceva și astăzi iese lumea în stradă din cauza asta.

Toată violența ultimelor zile își are rădăcinile în schimbările dramatice ale ultimelor decenii, în eradicarea clasei de mijloc, în dispariția ideologiilor clare, în creșterea prăpastiei dintre bogați și săraci.

La fel de adevărat este și faptul că violența socială este folosită în scopuri politice. Iar pentru ca tabloul să fie de un absurd perfect, cei care au determinat aceste schimbări, cei care au sărăcit popoarele, cei care au jefuit țări și care au rescris istoria sunt exact cei care coordonează violențele de azi pentru a scăpa de adversarii politici.

Ceea ce se întâmplă azi în lume este o copie a evenimentelor din România ultimilor ani.