Știți butada aceea că e șmecher ăla care reușește să le vândă nisip beduinilor. De ce? Pentru că beduinii au nisip și-n urechi, și n-au nevoie să importe. Și pentru că beduinii sunt deștepți. Însă, dacă se va încumeta un oarecare să încerce să vândă nisip românilor, eu zic că va avea un succes răsunător. Chiar dacă nu avem bogăția de nisip din Sahara, avem și noi rezerve considerabile.
Dar, să ne gândim puțin: este nisipul nostru de calitate? Este realizat de meseriași care lucrează nemțește și care oferă calitate, chiar dacă la un preț mai mare? Nu în ultimul rând, nisipul nostru e rămas din vechiul regim, ar putea avea defecte ascunse, ar putea fi instabil ideologic, nostalgic chiar. Vedeți? Numai probleme. Credeți că tineretul din ziua de astăzi ar accepta așa ceva? Niște tineri care nu cumpără decât ceea ce e mai bun? Care visează numai la iPhone, la o mașină nemțească, blugi de fițe și cafea cu numele lor pe pahar?
Așadar, un investitor bine ancorat în realitate ar putea vedea ce oportunitate i se ivește. În primul și în primul rând ar ști că românul are o părere proastă despre el și despre tot ce se află în țara lui. La asta au contribuit din plin politicieni și mass-media ani de zile. Dar ce ar mai ști investitorul? Că niște capitaliști deștepți au făcut niște studii și au aflat de o chestie de-i zice „consum de compensație”. Un om care are o părere proastă despre sine va căuta să compenseze acest lucru achiziționând produse scumpe, care să-i schimbe imaginea în rândul celorlalți.
Exact de aia românii se aruncă să cumpere cele mai scumpe lucruri, deși există o mulțime de produse de calitate similară, dar fără a purta etichetele ochioase ale celor scumpe. Prin urmare, dacă ar afirma că are de vânzare nisip de cea mai bună calitate, extras cu foarte mare atenție din exploatări din țări occidentale, de către muncitori supercalificați, dacă ar ambala nisipul în saci frumos colorați, cu tot felul de desene și sloganuri misterioase, ce credeți, nu ar putea să-l vândă chiar și la suta de grame? Ar putea da și certificat de autenticitate. Certificatul ar veni prin poștă, nisipul, cu camionul, de la Eforie Nord, că doar nu e obligatoriu ca reclama să fie și adevărată. Și, oricum, doar nu o să-și reducă vreo cineva profitul plătind transportul nisipului din Germania…