O enigmă

Cel mai ciudat fenomen al acestei crize sanitare care se încăpățânează să fie prelungită este cel economic. În mod ciudat, deși avem informații că lucrurile ar trebui să meargă prost, că există oameni rămăși fără servicii, patroni fără afaceri, magazine cu vânzări mult mai mici, restaurante și hoteluri fără clienți, nu se simte în nici un fel jalea șomerilor și a întreprinzătorilor.

Mai mult, cifrele oficiale de la autorități spun că șomajul – cel puțin la noi în județ – nu a explodat foarte mult. Supermarketurile sunt, în continuare pline, oamenii merg în concedii, așadar, unde este problema? Sunt absolut sigur că există nenumărate afaceri care au de suferit; că există persoane ale căror venituri au scăzut simțitor și că există nenumărați oameni afectați de această criză.

Însă, dacă există, ei nu se văd. La televizor nu vin să se plângă, în stradă nu ies ca să-și spună păsul și să ceară o rezolvare. Pare că toată lumea merge pe burtă așteptând ceva. Cum spuneam e o foarte mare ciudățenie aici. Poate o fi sezonul de vină, că vara în România nu prea sunt mișcări de stradă și, în general, viața e mai ușoară. Poate o fi așteptarea alegerilor.

O fi deziluzia, frica de virus, împăcarea cu soarta… Nici politicienii nu sunt foarte preocupați de problemă, ma refer la cei din Opoziție. Cei de la Putere sunt foarte mulțumiți de modul in care au gestionat situația, așa că n-au de ce să se declare preocupați.

Cu siguranță, însă, vor veni vremuri și mai dificile. Va crește prețul la gaz și energie electrică; prețurile la alimente oricum cresc iar din toamnă, când se va termina loboda și urzicile, lumea va cere pâine. Teoretic. Sau se va pune din nou batista pe țambal.

Până atunci, să nu uităm să ne spălăm pe mâini și să purtăm mască. Cine are bani să-și cumpere…