duminică, decembrie 15, 2024

Crede și nu cerceta!

Prea puțină lume își mai amintește cum se citea presa pe vremea lui Ceaușescu. Ziarul Scânteia, de exemplu, se lua, se despăturea și se întorcea la ultima pagină, unde era o mică rubrica de știri externe. Apoi se punea în teancul cu hârtii de aprins focul sau se tăia în bucăți care se infigeau frumos în cuiul din micuța încăpere aflată în fundul curții. La televizor, lumea aștepta răbdătoare, la fel, să se treacă la știrile externe și la rubrica de sport, unde – trebuie să apreciem – se dădeau golurile din principalele meciuri ale campionatelor europene. Multă lume nu credea o iotă din ceea ce se prezenta din actualitatea internă, ba, de regulă, se accepta ideea că lucrurile stau exact invers decât se spunea în ziar și la televizor.

Au trecut trei decenii de atunci și ne-am întors la situația în care informațiile oficiale sunt privite cu maxim scepticism. Tot ceea ce ne transmite Guvernul despre epidemia (încă nedeclarată) de coronavirus este luat cu multă sare, cum ar spune americanii. Președintele pufnește și ne arată amenințător cu degetul, premierul ne avertizează, miniștrii ne amenință să purtăm măști și să stăm la doi metri unul de altul. S-au dus naibii spălatul pe mâini, dezinfectatul, stropirea străzilor, afumatul scărilor de bloc, tunelurile dezinfectante, mănușile sau vizierelede protecție. Și s-au dus pentru că, probabil, sunt la supra-ofertă, nu mai iese banul din zona asta.

Doar măștile au fost păstrate și ne sunt băgate pe gât ca panaceu. În fiecare zi suntem speriați cu tot felul de știri, ne sunt vândute povești fantasmagorice cu copii care se sacrifică internandu-se în spital pentru a-și proteja părinții, în vreme ce, mai timid, aflăm de cazuri în care instanțele au anulat ordinele de internare ale asimptomaticilor, că șefii de DSP-uri se războiesc cu politicienii din Opoziție, că poliția, în loc să alerge după infractori, fugărește cetățenii pentru a-i băga în spitalele de carton. Iar ceea ce e mai interesant este că absolut toate deciziile se iau pe baza unor teste care nu determină dacă virusul este activ și periculos, ci dacă mai există bucăți din ARN-ul acestuia. Adică, dacă ești declarat pozitiv, ai putea avea doar bucăți din virusul care a murit. O depistare 100% sigură a unui virus activ nu s-ar putea face decât pe baza unei culturi virale. Dar procedeul este costisitor în resurse de bani și timp.

Nu știu dacă suntem într-o situație gravă. Nu am la dispoziție informații credibile în acest sens. Ceea ce spune Guvernul este viciat de cenzura pe care a impus-o. Creșterea numărului de cazuri este în corelație directă cu creșterea numărului de teste. La nivel absolut pare că avem foarte mulți bolnavi, dar, dacă ne uităm la procentul acestora, e mult mai mic decât în timpul stării de urgență. Vedem apoi că testele făcute de unitățile de stat găsesc mulți bolnavi în vreme ce testele făcute de unitățile private (atunci când nu dau chix) găsesc foarte puțini pozitivi. Să fie, oare, pentru că unitățile de stat testează targetat în zonele cu potențial – spitale, centre de copii, cămine de bătrâni ?! Pur și simplu nu știm pentru că autoritățile au folosit de la început epidemia ca un mijloc de camuflare a unor afaceri veroase sau pentru atingerea unor scopuri politice.

Răzvan Bibire este licențiat în marketing și dispune de o experiență de peste 25 de ani în media. De-a lungul carierei sale, a acoperit subiecte sociale, politice și economice, atât în media locală, cât și în cea națională. În paralel, a creat și dezvoltat blogul „Contrasens”, care se bucură de o vechime de aproape 20 de ani.

Alte titluri