De ce n-avem

0
7

Când mai aud pe câte unul că se miră că la noi treburile nu-s bune, “ca la alții”, că e murdărie, infrastructura lipsește, canalele se înfundă când plouă, străzile sunt aglomerate, e tratat nasol într-un spital, profesorii nu-s cum ar vrea să fie și altele de felul acesta, îmi vine să-l iau deoparte și să-i trag două șuturi în fund.

Asta, în speranța că îi va veni mintea la cap. Toți de-alde ăștia cărora le pute totul prin țară au impresia că trăiesc într-o România normală și funcțională. Chiar cred, drăguții de ei, că lucrurile în țara asta ar trebui să funcționeze brici și numai împotrivirea unora face să se întâmple tot felul de necazuri. Din păcate, plecându-se de la premise greșite, rezultatele nu pot fi decât tot greșite.

Așa avem generații de politicieni care ne împuie capul cu anticorupție, cu povești despre leneșii de români, cu nemernicii care nu vor, domnule, să facă și să dreagă… De ani de zile trăim cu impresia că s-ar putea s-o ducem bine dacă reușim să eliminăm “impostorii”, dacă schimbăm politicienii “lor” cu “ai noștri”. Și de ani de zile eșuăm lamentabil pentru că visăm cai verzi pe pereți.

Realitatea este că NU avem o țară funcțională și că lucrurile nu merg nu pentru că nu ar vrea unii sau alții ci pentru că nu mai pot merge din cauză că de ani de zile nu s-a mai investit nimic. De zeci de ani auzim politicieni care promit să taie din cheltuieli, din taxe și din impozite. Și taie în fiecare an din cheltuielile necesare pentru mentenanța infrastructurii, pentru salarizare, pentru investiții. Vrem drumuri fără gropi dar nu alocăm bani pentru reparații. Vrem Sănătate și Educație de calitate dar nu investim în capitalul uman, în școli, în manuale decente.

Tăiem din cheltuieli sau transferăm plata către beneficiari deși știm că nu vor putea plăti. Avem pretenția ca pe aceeași infrastructură stradală de pe vremea lui Ceaușescu să încapă mașinile de azi. Vrem ca Statul să investească, să finanțeze, dar am tăiat sursele de venit ale acestuia și, mai mult, am conectat la ce a mai rămas o mulțime de guri private tot mai flămânde. Dar vrem să ni se dea, să ni se facă. Pentru că politicienii – exact cei care au decis să lase Statul fără bani – ne spun că se poate. Doar nu-i doare gura să ne spună.

Iar când se vede că nu se poate, tot ei găsesc vinovații: adversarii politici. Și vin și cer un nou mandat promițând alte tăieri de cheltuieli, scăderi de impozite. Iar pe urmă ne uităm la țări ca Suedia sau Finlanda și ne întrebăm de ce ei au și noi nu. Dar nu ne întrebăm ce impozite se plătesc acolo… Și la ce salarii se aplică acele impozite.