Ce-i cu logofătul Tăutu?

Există în Bacău o stradă care se numește “Logofăt Tăutu”, nume care nu spune aproape nimic deoarece nici în Istoria veche, de dinainte de 1990, nici în cea nouă, cea în care Evul Mediu este expediat în câteva rânduri, nu se spune nimic despre acesta.

Totuși, logofătul Tăutu are cel puțin două momente importante în istoria Moldovei: e primul moldovean care a băut o cafea și nu oriunde, ci la Constantinopol, cu Marele Vizir și, în al doilea rând, livrează mesajul lui Bogdan Vodă, fiul lui Ștefan cel Mare, sultanului, mesaj prin care voievodul acceptă suzeranitatea Înaltei Porți și, în felul acesta, preaîntâmpină viitoarele năvăliri tătare.

Ar mai fi fost un moment, dar se pare că Grigore Ureche a avut informații greșite.

Să le luăm pe rând. Logofătul Tăutu nu era un oarecare; în 1497, pe când Ioan Albert venea cu armata spre Moldova, Ștefan cel Mare l-a trimis pe logofătul Tăutu și pe vistiernicul Isac cu solie și daruri ca să afle ce planuri are regele polon. Prima solie este un eșec; când armata poloneză ajunge în Podolia, cei doi sunt trimiși din nou. Regele polon acceptă darurile dar îi închide pe cei doi soli. A urmat eșecul campaniei poloneze care a culminat cu bătălia de la Codrii Cosminului, după care logofătul va fi eliberat și va intermedia încheirea păcii. Se pare, regele polonez i-a dăruit, în semn de mulțumire, mai multe sate logofatului, prin 1499.

După moartea lui Ștefan, Bogdan al III-lea – ne spune cronicarul – a pus în practică sfaturile tatălui sau și anume să facă pace cu turcii. La 1514, logofătul Tăutu este trimis la Istanbul să obțină aceleași condiții ca Muntenia: autonomie, recunoașterea suzeranității otomane și plata unui tribut anual. Aici face cunoștință cu cafeaua.

Zice Neculce: «Și așè vorbăscu oamenii, că l-au pus viziriul de au ședzut înaintea viziriului pre măcat, și n-au fost având mestei la nădragi, că, trăgându-i ciubotile, numai cu colțuni au fost încălțat. Și dându-i cahfè, nu știè cum o va bè. Și au început a închina: „Să trăiască împăratul și viziriul!“. Și închinând, au sorbit felegeanul, ca altă băutură.” »

Și așa a intrat Tăutu in istorie, drept primul moldovan care s-a opărit cu cafea.

Tratativele au fost încununate de succes și ajungem la al treilea moment care, însă, n-a mai fost să fie.

Zice Grigore Ureche cum că, sultanul Soliman, bucuros de închinarea Moldovei, ar fi dăruit logofatului Tăutu tot birul adus de acesta – zece poveri de bani – iar boierul zidi cu acești bani o biserica pe moșia sa de la Bălinești, de lângă Suceava. Cum ar fi venit, sultanul ar fi fost, tehnic vorbind, ctitorul bisericii. Numai că, la 1514 sultanul nu era Soliman ci Selim iar biserica de la Bălinești a fost construită pe la 1499, cum spune pisania, nu după 1514.