Agenția de înspăimântare pandemică

Cine are ochi de văzut și urechi de auzit își poate da seama relativ repede că toate acțiunile autorităților politice, medicale, ale managerilor centrelor comerciale, ale forțelor de ordine și așa mai departe au în comun un lucru. Nu, nu acela de a sensibiliza cetățeanul și a-l face mai atent și mai serios în ceea ce privește măsurile de profilaxie.

Scopul tuturor măsurilor luate este să provoace teamă. Să bage frica în cetățean, să-l facă să se teamă de orice, să nu mai discute cu nimeni, să nu mai participe la acțiuni colective, să nu se mai împotrivească măsurilor impuse de autorități.

Intrați într-un supermarket și ascultați mesajele de la difuzoare. Vi se spune să nu stați prea mult în magazin, din motive de siguranță. Să plătiți cu cardul, tot din motive de siguranță. Să purtați masca, din motive de siguranță, desigur.

“Siguranță” este un cuvânt – cheie care repetat la nesfârșit are efect exact invers. Cetățeanul nu se mai simte în siguranță. Raidurile prin biserici ale poliției, lucru care nu s-a întâmplat în timpul regimului comunist, au ca scop să sperie și să bage frica în populația în vârstă.

Închiderea parcurilor noaptea, interzicerea socializării, forțarea purtării măștilor, toate acestea, deși sunt declarate măsuri anti-virus, au ca efect crearea unui sentiment de panică în rândul populației. O fi doar o greșeală a autorităților? O fi un plan bine pus la punct de panicare a lumii?

În 1986, când a fost Cernobâlul, autoritățile nu au încercat să bage spaima în oameni. Asta nu înseamnă că nu s-au luat măsuri. Dar totul în liniște, cu calm, cu multă pregătire psihologică.

În zilele noastre, toată comunicarea în materie de COVID se face în stil prăpăstios, breaking news, apocaliptic. Aici este, să recunoaștem, efectul deprofesionalizării presei centrale, în special pe partea de televiziune.

Publicul, atât cât mai e, trebuie ținut în fața televizoarelor ca să înghită reclamele aducătoare de profit. De viziunea aceasta s-au molipsit și autoritățile care încearcă să determine poporul, prin sperieturi zilnice, să facă sau să nu facă anumite lucruri.

Și cu toate sperieturile livrate în fiecare zi, Guvernul tot nu reușește să explice un lucru important: cum, deși în fiecare zi se restrâng activitățile permise de frica virusului, alegerile se vor putea desfășura în deplină siguranță?! Cum de școlile se închid din cauza pandemiei, dar se deschid pentru alegeri?!