Ne creăm propria distopie

0
4

«În 2020, lumea este în frământări, Statele Unite fiind fracturate ca urmare a unui al doilea război civil și iar o pandemie a „Virusului Sf. Maria” devastează Europa». Așa începe filmul “V for Vendetta”, realizat în 2005 și ai cărui producători sunt deja speriați de similitudinile dintre ceea ce au imaginat scenariștii și realitate.

Într-un comentariu difuzat de NBC News, se afirmă că evoluțiile din viața reală din 2020 se dovedesc incomode pentru mulți creatori de distopii SF: ” În ultimele decenii, filmele ne-au aruncat temerile despre un viitor în care umanitatea a fost devastată de suprapopulare („Soylent Green” în 1973), prăbușirea societății („Mad Max” în 1980), tehnologia care o ia razna („Terminatorul” în 1984 și „The Matrix” în 1999) și o întoarcere către autoritarism („Blade Runner” în 1982 și „The Hunger Games” în 2012)”.

OK, ne aflăm într-un viitor distopic dar nu există nici un supererou care să intervină. Ce ne facem? La modul în care guvernele occidentale anunță unul după altul intrarea în lokdown, marele plan de relansare economică negociat cu greu astă-vară de liderii UE poate fi aruncat la coș. Nu mai folosește la nimic. Afacerile mici se închid peste tot în spațiul european. De la micile restaurante din cartierele Londrei la crâșmele și tavernele românești, industria HORECA a intrat în colaps. O industrie care nu este izolată, ci care face parte din economie: fără HORECA vor fi profund afectați furnizorii, indiferent că aceștia sunt supermarketuri, ferme țărănești, abatoare industriale. Salariații nu vor mai putea plăti chirii, vor renunta la cumpărăturile neesențiale. Localitățile care trăiau din turism vor resimți din plin această lovitură. Încasările statului vor fi afectate.

Și totul din cauza unor teste care nu știm dacă sunt sau nu bune pentru a identifica un virus. “Testul standard PCR este atât de sensibil, au spus oamenii de știință, încât poate detecta infecții vechi prin preluarea de fragmente de celule virale moarte. În realitate, persoanele infectate cu coronavirusul sunt infecțioase doar aproximativ o săptămână, dar ar putea fi testate pozitive după câteva săptămâni”, scria încă de acum o lună sciencetimes.com.

“Acest lucru ar fi putut duce la un număr incorect de cazuri, iar cifrele actuale ale pacienților pozitivi pot fi o supra-estimare. Profesorul Carl Heneghan a sugerat că, în loc de un rezultat pozitiv sau negativ la teste, ar trebui să existe un punct limită care să indice cantitatea de încărcare virală. Unele rezultate pozitive ale testelor sunt doar urme de viruși vechi și ar putea fi motivul pentru care nu a existat o creștere a internărilor în spital”. Profesorul Carl James Heneghan este medic generalist britanic, director al Centrului pentru Medicină bazată pe dovezi al Universității din Oxford și membru al Colegiului Kellogg. El este, de asemenea, redactor-șef al BMJ Evidence-based Medicine.

Dar acest gen de voci nu este ascultat. Uneori oamenii de știință care încearcă să calmeze politicienii grăbiți să interzică un drept sau să mai introducă încă o restricție sunt chiar cenzurați de rețelele sociale.

Revenind la temă, concluzia este că ne închidem economiile și ne limităm drepturile și libertățile pe baza unor informații oferite de un test mai mult decât discutabil, care, ne sugerează chiar politicienii noștri, nu face diferența între COVID 19 și gripă.