O nație de supraviețuitori

Există o întreagă generație care compară ceea ce au reușit să construiască românii de-a lungul secolelor cu ceea ce au reușit să zidească popoarele occidentale. Rezultatul comparației nu le place, clatină din cap și înjură spiritul mioritic care, după ei, ar fi de vină pentru această diferență.

Și, într-adevăr, noi nu avem catedrale de la anul 1.000, nu avem prea multe castele cu turle frumoase, nu avem nici cetăți foarte multe cu care să ne lăudăm. Nu avem nici o literatură veche de sute de ani, nici măcar o scriere în românește nu avem mai înainte de 1521. Letopisețele noastre se scriu abia după 1640. După calendarul occidental, suntem niște întârziați.

Dar occidentalii nu i-au avut vecini pe turci și pe tătari. Pe ruși, unguri și poloni. În secolul XVIII, când se lupta Frederic cel Mare, armatele occidentale nu incendiză orașele și nu masacrează civilii. În același secol, tătarii, cazacii și polonii pustiesc Moldova. Ce nu jefuiesc, ard. Județe întregi rămân nepopulate. În secolul XVIII, Moldova a avut 51 de schimbări de domnie, cu tot cu ocupațiile rusești și austriece. Când domnitorul este schimbat o dată la doi ani, ce poate se poate construi într-o țară?!

În astfel de condiții, cel mai mare câștig al nostru a fost faptul că am reușit să supraviețuim. Poate nu avem palate și catedrale medievale. Poate că scriitorii noștri au apucat mai târziu pana, ocupați să mânuiască sabia. În paranteză să notăm că Dimitrie Cantemir, sub numele de Catemiroglu, este socotit fondator al muzicii laice turcești iar fiul său, Antioh, e socotit părintele întemeietor al clasicismului rus.

Transformările pe care le traversează România, deși par spectaculoase, nu ne vor afecta excesiv. Desigur, ca de fiecare dată, hegemonul ne va jefui sistematic. Avantajul nostru este că, spre deosebire de Occident, noi suntem învățați să supraviețuim. Ne vor lăsa fără resurse, fără bani, poate vor încerca să ne ia și pământul. Au mai făcut-o. N-ar fi prima dată.

Au mai încercat să ne fure zeii, și dacii se închinau la statuia Dianei, dar o pomeneau pe Bendis. Pământurile ni le-au mai luat, dar n-au putut să le ducă cu ei. Domnii ni i-au mai pus cu sila și nu s-au dovedit a fi nemuritori. Da, vor veni vremuri cumplite. Mai cumplite decât acestea. Și nu va fi ușor. Dar vom supraviețui!