Când România a avut ieșire la Marea Adriatică

Drept mulțumire pentru contribuțiile aduse la istoria Albaniei și pentru documentele găsite în arhive, regele Zog I dărui, în 1934, un teren istoricului Nicolae Iorga. Prelegerile lui Iorga despre istoria Albaniei oferiseră delegaţiei albaneze la Conferinţa de la Londra (1913) argumente pentru afirmarea drepturilor istorice ale poporului albanez. Tot Iorga a descoperit, în anul 1915, la Biblioteca Medicea Laurenziana din Florenţa, cel mai vechi document cunoscut în limba albaneză, datat 1462 – Formula e pagëzimit, o formulă de botez, un text liturgic scris de arhiepiscopul romano-catolic de Durrës.

Terenul măsura cam 30 de kilometri pătrați și se afla pe coasta Mării Adriatice. Iorga a donat, mai departe, terenul statului român, ceea ce a făcut ca, timp de aproape cinci ani, România să fi avut ieșire la Marea Adriatică. Cel puțin la nivel teoretic, deoarece suveranitatea românească asupra pământului din Sarandë nu s-a manifestat decât la nivelul relațiilor culturale.

Aici, România a construit un institut care trebuia să întărească legăturile româno-albaneze și să cerceteze „cât mai bine trecutul străvechi şi viaţa prezentă a Europei sud-estice şi de a realiza o strânsă colaborare a învăţaţilor de la noi şi a celor din Balcani, cu aceleaşi preocupări”.

Războiul mondial, însă, a oprit activitatea institutului în 1939. Teritoriul românesc este ocupat de greci, apoi de italieni, institutul devine spital de campanie iar inventarul său și biblioteca dispar. Institutul românesc va fi redeschis în 1943, autoritățile românești dorind să organizeze la Sarandë o instituție care să controleze școlile și bisericile românești din Albania. În 1944, însă, orice activitate și orice discuție referitoare la institut încetează.

Clădirea capătă diferite întrebuințări – sediu de vamă, club sportiv, magazin, până când este privatizată și cumpărată de un albanez. Prin 1993, Guvernul român a încercat să recupereze clădirea în care a funcționat Institutul, dar albanezii n-au fost de acord, încercând să dea un alt teren. De atunci problema trenează și nu se știe dacă se va rezolva vreodată.

Să încheiem într-o notă veselă: «Regatul României în Saranda» și-a declarat independența la 24 iulie 2019. Cel puțin pe Internet, unde figurează în enciclopedia micronațiunilor. Regatul este condus de regele Ned I, care mai stăpânește și Despotatul Vlasiniei, ce grupează mai multe localități din România. Steagul regatului este tricolorul românesc, cu acvila bicefală albaneză care are pe scut un vas cu pânze.