Cenzura pe vremea Regulamentului Organic

Discuțiile care se poartă, în aceste zile, despre cenzura rețelelor sociale, standardele comunității și conturi șterse pe motiv de fluierat în biserică, mi-a amintit de niște pagini din «Scrisorile către Alecsandri» ale lui Ion Ghica, în care fostul revoluționar pașoptist, rememora pedepsele primite în Principatele Dunărene de cei care îndrăzneau cu sau fără voie să trezească suspiciunea diferiților potentați.

În Țările Române, aflate sub puterea Regulamentelor Organice și sub „protecția” imperiilor vecine, nu era voie să se discute despre noțiuni ca „libertate”, „progres”, „emancipare”.

Poetul Grigore Alexandrescu – povestește Ghica – fusese închis deoarece consulul Rusiei la București „descoperise” că în fabula „Lebăda și puii corbului”, prin vulpe, poetul ar fi înțeles Rusia, prin puii corbului – pe românii pe care vulpea voia să-i amăgească iar lebădă ar fi fost Franța care voia să scape țările române de influența rușilor.

Un profesor de la Academia Mihăileană din Iași fusese destituit deoarece un călugăr rus care ar fi ascultat la fereastră, l-a denunțat consulatului că l-ar fi auzit enunțând idei liberale. Consulul Rusiei a cerut destituirea și nici măcar Vodă n-a îndrăznit să se opună.

Când Ghica, Alecsandri și Kogălniceanu au vrut să scoată o revistă – „Propășirea, foae științifică și literară” – cenzura s-a scandalizat și a tăiat din titlu cuvântul „propășire”. Propășire = progres, prosperare, dezvoltare, înflorire.

„Ți-aduci aminte – scrie Ghica lui Alecsandri – cu câtă energie am zmuls din mâinile poliției o damă care avusese imprudența de a profera într-o seară sub masca cuvinte cu aluziune politică, cum ne-am grupat toți tinerii într-o gândire puind în capul nostru pe cavalerescul cneaz Gheorghe Cantacuzino, și cum am rezistat soldaților cari aveau ordin să întrebuințeze baioneta în contra noastră. Parcă văz și acum pe regretatul nostru amic Alecu Moruz tăvălindu-se într-un terci de noroi cu trei soldați în brațe”.

După cum se vede, nimic nou sub soare; cine cenzurează o face pentru că se teme de cuvântul celor cenzurați…