Nota de plată

Fetele de la Caracal, femeia de la Constanța, zecile de arși din spitalele care au luat foc, dubla crimă de la Onești sunt expresia destructurării statului, nota de plată pentru anii în care s-a tăiat din cheltuieli pentru că “merge și-așa” sau pentru că unii voiau un stat mai mic, mai puțin incomod.

“N-avem nevoie de atâția bugetari” este mantra care gâdilă de ani de zile urechile celor “dă dreapta”, enunțată de alți habarniști de ocazie sau chiar de asasini economici tocmiți să transforme România într-o colonie umilă și cuminte pentru “Forțele Binelui”.

Boieria și prostia se plătesc, dar, din păcate nota de plată este suportată de toți, inclusiv de cei care nu au fost de acord cu operațiunile de privatizare și / sau politizare ale instituțiilor statului. Mă tem că este abia începutul și vor urma lucruri și mai fabuloase, ca să folosim limbajul idioților utili care trag la jugul demantelării statului.

Problema este că situația nu e numai la noi. Aproape peste tot în lume, în numele eficientizării și reducerii cheltuielilor, în fapt, întru optimizarea profiturilor unor companii private, statul este dinamitat. Nu se mai ține seama de reguli, de norme, de nimic; se consideră că orice angajat e doar un muncitor care poate să le facă pe toate, oricând și oricum.

E greu de înțeles că omul nu este plastilină să tragi de el în toate direcțiile; nu e nici mașină să funcționeze 24 din 24, și nici computer să le poată pe toate. Vor veni vremuri tot mai grele și din acest punct de vedere. Pentru că baza de selecție e tot mai slabă, școala e numai cu numele, ierarhia tot mai politizată, cerințele tot mai absurde – polițiștii trebuie să-i hăituiască pe cei care nu au mască – iar cetățenii sunt îndemnați să-i urască pe toți bugetarii, că așa consideră partidul de la Putere că-și poate ascunde incompetența.