Jihadul Buttlerian sau când se va pune problema dacă dezavantajele tehnologiei depășesc beneficiile

Ultimii ani, mai ales 2020, ne-au pus în vedere faptul că literatura SF nu este atât de fantastică precum credeam și că, oricând o tema tratată de un roman sau film de ficțiune poate deveni realitate. Fahrenheit 451, Equilibrium sau Aeon Flux nu mai sunt o ficțiune, încă din 1933, de când naziștii au început să ardă sistematic cărțile autorilor “nedemni”; astăzi generația woke s-a apucat febril să rescrie istoria, demoland statui, epurând literatura și muzica clasică.

“Minunata lume nouă”, în care noile generații sunt programate încă de la naștere ce să devină și în care obediența e asigurată de dependența de droguri, “1984” în care trecutul se rescrie în vreme ce intreaga societate este supravegheată, “Armata celor 12 maimuțe” sau “I Am Legend”, în care un virus pune omenirea în carantină, “Demolition Man” în care umanitatea este împărțită în dezirabilii care urmează regulile impuse de elite și indezirabilii care se ascund în subterane, “Elysium”, în care doar cei bogați au parte de o viață normală și acces la servicii de Sănătate ori “Idiocracy” în care lumea e guvernată de idioți nu mai sunt opere de ficțiune.

În Dune se vorbește de “Jihadul Buttlerian”, o revoltă antitehnologica în care s-a interzis umanității să-și facă mașini după asemănarea minții omului. Motivul l-a constituit revolta IA, un motiv prezent în SF și făcut celebru de seria Terminator. Dar, până la Singularitatea tehnologică, nu cumva unii oameni vor constata că tehnologia mânuită de oameni este un pericol?!. Adică, până când tehnologia să devină inteligentă și conștientă de sine, caz în care este posibil un conflict între umanitate și IA (gen Matrix), o parte a umanității să conștientizeze faptul că tehnologia este utilizată de o minoritate umană în scopuri distructive.

Să luăm “Fundația”. Isaac Asimov propune știința psihoistoriei, un melanj între istorie, psihologie și statistică, necesar pentru a prevedea viitorul cu metode matematice. Necazul cu psihoistoria e că utilizează teoria numerelor mari; poate să prevadă ce se va întâmpla cu o civilizație dar nu poate să prevadă ce se va întâmpla cu un individ.

Dar vine din urmă “Westworld”. În sezonul trei, o inteligență artificială numită Rehoboam, hrănită cu date despre fiecare persoană, poate să prezică parcursul acelui om. Companiile primesc profilurile candidaților la angajare și decid dacă le vor da sau nu job-ul. Rehoboam e strănepotul rețelelor sociale; și astăzi soarta unui individ poate să depindă de informația introdusă pe Facebook, de exemplu. Dacă spui ceva, dacă apare un document sau un comentariu pe Facebook, angajatorul tău poate să te concedieze, de exemplu.

Dar, realitatea este mult mai gravă: cine deține datele tale de pe rețelele sociale, datele achizițiilor tale online, datele despre locurile pe care le-ai vizitat, ce ai spus, la ce ai dat like sau share poate să-ți creeze un profil. Iar acest profil, dincolo de aspectele sale practice în marketingul comercial, poate fi folosit în campaniile electorale sau în alte moduri pe care abia le intuim.

Vă amintiți de acel experiment realizat de FB în care unor utilizatori li s-au direcționat doar un anumit tip de informații pentru a li se studia comportamentul? Când îți iei știrile de pe rețelele sociale, devii prizonierul lor. Nici nu trebuie să căutăm prea mult în istoria noastră recentă că să vedem că niște alegeri sau niște bătălii politice s-au câștigat pe bază de algoritmi.

Putem vorbi despre modul în care rețelele sociale cenzurează informația la nivel global. Dacă va întrebați de ce vedeți doar îndemnuri la vaccinare deși există nenumărați profesioniști din Sănătate care își exprimă dubiile legate de eficiența și, mai ales, vorbesc despre pericolul reprezentat de vaccinurile mRNA, să știți că există un răspuns la această întrebare. Dar rețelele sociale sunt o parte a problemei; nu am vorbit despre modul în care IA începe să echipeze diferite categorii de armament. Se vorbește deja de faptul că deja primii oameni au și fost uciși de sisteme de arme comandate de Inteligență Artificială.

Una peste alta, viitorul a început de mult și SF-ul nu mai este tocmai SF. Dacă deja unele dintre predicțiile autorilor de science fiction s-au îndeplinit, de ce nu s-ar putea să avem curând și grupări care să ceară interzicerea tehnologiei? Sau măcar un control mai serios asupra modului în care tehnologia este utilizată nu pentru a face bine, cum sperau utopicii, ci pentru a face rău, așa cum vedem zilnic. E drept, așa cum nu armele ucid, ci oamenii care le mânuiesc, nici tehnologia, deocamdată, nu este mai vinovată decât oamenii care o utilizează.

Întrebarea este cum poți controla oamenii care te controlează? Cum poți învinge o minoritate care-și conservă puterea cu ajutorul tehnologiei? Cel mai simplu răspuns – și întotdeauna a fost acesta – este prin distrugerea tehnologiei.