Fericiți în România

0
7

Presupun că toată lumea știe că prețurile la energie au luat-o razna. Curentul, gazele, energia termică au început să aibă niște prețuri de te doare mintea, fără să existe neapărat un motiv real, în afară de măsurile politice luate de autorități. Închiderea Termocentralei Mintia, de exemplu, e o măsură politică luată la insistențele unor entități externe.

Pentru cine comentează că e vorba de cărbuni și cărbunii poluează, o să aduc în discuție faptul că Guvernul britanic a decis să pornească, recent, o centrală electrică pe cărbune și va mai porni câteva pentru a contracara creșterea prețurilor și deficitul energetic. Nu mai vorbesc de polonezi și nemți, unde cărbunele este, în continuare, la mare cinste.

Dar electricitatea sau gazele nu se scumpesc doar din cauza unor decizii politice care afectează producția, deci oferta. Creșterea prețului se găsește la intermediari, nu la producători. Hidroelectrica nu a mărit prețul și, oricum, prețul nu se schimbă peste noapte, contractele fiind pe termen lung. Creșterea prețului se află în zona distribuitorilor. Iar față de o asemenea creștere a prețului, majoritatea guvernamentală ce decide? Să adopte o lege de protejare a consumatorului. Un lucru bun, în esență, dar ce face această lege?

Acordă ajutoare financiare, astfel încât deși prețul crește, consumatorul vulnerabil plătește doar o parte a acestuia. Diferența vine de la stat.

Legea oferă ajutor pentru încălzirea locuinţei, ajutor pentru acoperirea unei părţi din consumul energetic al gospodăriei pe tot parcursul anului, ajutoare pentru cumpărarea de aparate performanțe energetic. Cum ar veni, ajutorul se duce, până la urmă, la companii.

Care vor putea să crească prețurile oricât, facturile tot vor fi plătite. De către Guvern! Iar cum majoritatea companiilor intermediare sunt străine, pur și simplu, banii vor merge la extern, fără să producă nimic și fără nici o justificare. Pentru că, așa cum am spus, nu există motive obiective pentru o creștere atât de mare a prețurilor. Pur și simplu este o altă speculație în care, că de obicei, noi pierdem banii.

Dar romanul e fericit. Nu-i pasă, nu-l interesează.