Care lapte? Care miere?

Încă mai există persoane care au impresia stanțată pe creier că, înainte de 1945, în Romania curgea lapte și miere dar au venit nenorociții de comuniști care au sărăcit lumea.

Credeam că genul ăsta de persoane a dispărut, dar m-am înșelat. Ca în orice ideologie care se respectă, oamenii ăștia și-au creat și propria poveste de acoperire: orice argument împotriva acestei idei e creat, obligatoriu, de istoria comunistă, care a falsificat, se știe, istoria.

De ce ne mai mirăm că societatea e distrusă iremediabil, dacă nu ne împăcăm cu un minim de bun-simț istoric și nu verificăm nu neapărat din surse postbelice, ci chiar din surse interbelice care a fost realitatea?!

E suficient să răsfoiești „Pentru ce s-au răsculat țăranii” (Radu Rosetti), Neoiobăgia (C. Dobrogeanu-Gherea), Neoliberalismul (C. Zeletin) și concluzia tuturor – „Un veac de frământări sociale” (Lucrețiu Pătrășcanu), cărți apărute înainte de preluarea puterii de către comuniști.

Cărțile de genul celor de mai sus au prostul obicei să fie scrise cu cifre, cu date verificabile din arhive, cu un minim de cercetare, nu sunt eseuri întinse după visele vreunui luptător în tinerețe.

Faptul că nu reușim să înțelegem că timp de vreo 200 de ani țara a fost ținută în sărăcie de propriile elite, ne împiedică să gândim clar, să luam decizii, să analizăm prezentul și să ne proiectăm viitorul.

Că de la 1990 încoace am făcut aceeași greșeală ca de la 1780 până la 1945 și anume să ținem salariile mici pentru ca forța de muncă să fie ieftina. O forță de muncă ieftină înseamnă o piață săracă, o industrie care nu are cui vinde produsele, înseamnă o forță de muncă slab calificată, incapabilă să producă produse sofisticate și, deci, cu valoare adăugată mare.

Da, îi putem înjura cât vrem pe comuniști. Putem să spunem că au încălcat drepturile omului, că a fost dictatură, că nu puteai ieși din țară, că trebuia să ai grijă ce vorbești. Dincolo de faptul că nici în vremea „democrației” de dinainte de 1947 nu prea puteai spune orice fără să te pască ocna iar dictaturile au început prin 1938, de fapt, cu cea a regelui Carol al II-lea, să nu uităm că tot comuniștii au fost cei care au industrializat țara numai bine ca să aibă ce vinde sau tăia la fier vechi democrații de azi.

În loc să luăm ce a fost bun din vechiul sistem și să schimbăm ce a fost rău, noi am demolat totul pe motiv că provine din comunism. Și atâta îl vânăm la trei decenii de la dispariția sa încât nu vedem că anticomunismul a devenit scuza perfectă pentru toate prostiile care ne sunt băgate pe gât.