Timpuri noi

Dacă ți se spune că trebuie să crezi în Știință, atunci aceea nu e Știință, e Religie!

Trăim vremuri extrem de dificil de înțeles. Cu cât încerci să pricepi mai mult, cu atât îți dai seama că pricepi tot mai putin.

Asta nu înseamnă că nu se apropie momentul în care un debusolat o să apese butonul roșu și va începe un măcel nebunesc.

Și nimeni nu va ști de la ce a început, și nici nu va mai conta.

Prea multă tensiune acumulată, prea multe frustrări, prea multă furie.

Peste ani, unii se vor întreba ca prostii, asemenea unora din zilele noastre (care nu vor să priceapă ce s-a întâmplat în obsedantul deceniu) pentru ce au fost pedepsiți, că ei nu au făcut nimic, doar au executat ordinele.

Dar înainte de asta, primii afectați vor fi, ca întotdeauna, cei nevinovați. Și vor fi sacrificați în numele binelui, în numele normalității, în numele adevărului.

Abia apoi se va revolta cu adevărat lumea.

Nu e nimic nou. Așa se întâmplă de când e Pământul. Pentru că lumea uită. Pentru că lumea nu mai gândește. Pentru că omul e lup pentru om.

E natura umană pe care nu vrem sau nu știm să o depășim.

Credem că le știm pe toate, că avem toate răspunsurile, că aceia care gândesc altfel ne sunt dușmani.

Întotdeauna cei trufași au fost secerați. Cei care au crezut că dețin adevărul absolut au căzut în țărână. Praful s-a ales de ei până la urmă.

Am obosit să spun ce este evident.

Am obosit să-i tot văd pe cei care ne spuneau ce e bine și ce e rău să vină, apoi, și să ne spună că le pare rău dar s-au înșelat. Părerea lor de rău nu-i mai ajută pe cei morți, pe cei care au pierdut ani din viață din cauză că unii au avut gură mare și s-au bătut cu cărămidă adevărului în piept.

Peste un an-doi, când nevaccinații vor fi în lagăre și nu vor mai avea pe cine să dea vina, vor spune, iar, că au greșit.

Dar răul pe care l-au făcut va rămâne. Și nu va putea să rămână fără răspuns.