De la o dictatură la alta

Între 1990 și 2021 sunt trei decenii. Un interval de timp cu prea multe schimbări ca să nu fie necesară o împărțire a sa pentru o analiză pertinentă. Totuși, să nu uităm că plecăm în această analiză de la un punct extrem de înalt al încrederii populare într-un viitor exatraordinar doar pentru a ajunge, acum, la un punct în care în multe locuri ne confundăm cu perioada de dinainte de 1990.

1990 – 1992. Primii ani ai libertății cheltuiți aiurea, fără nici un fel de proiect. Deși Puterea obținuse un scor bun în alegeri, nu reușea să guverneze. Salariații din varii domenii fac presiuni pentru creșterea salariilor și, în curând, apare inflația galopantă. În județul Bacău este, în general, liniște.

1992 – 1996. Conflictele politice se adâncesc pe măsură ce situația economică se deteriorează. Este perioada hiperinflației. Conflictele sociale încep să se acutizeze. Cine reușește, fuge în Occident să muncească la negru. Economia încă funcționează, dar unele ramuri nu-și vând produsele. Bacăul începe să ridice pretenții de lider regional. Începe conflictul cu Iașiul.

1996 – 2000. Marea cădere economică. CDR, câștigătorul alegerilor, nu livrează cei 15.000 de specialiști promiși. De fapt, nu face decât să înceapă moda schimbării șefilor de instituții. Conduse de politruci, instituțiile statului devin afaceri de partid. Privatizarea sălbatică duce la concedieri colective și la creșterea șomajului. Marile întreprinderi ale Bacăului pornesc pe drumul spre faliment. Sunt încă domenii, cum ar fi petrochimia, unde se câștigă bine. Poate prea bine. Platforma chimică de la Onești își trăiește ultimele clipe de glorie. Certurile politice din cadrul CDR sfâșie alianța și vor trimite PNȚCD în istorie.

2000 – 2004. Timid, începe o creștere economică. Industria mare începe să dispară, înlocuită de servicii și IMM. Încep scandalurile politice locale. Partidele de Opoziție încearcă să zdruncine eșafodajul Puterii. Totul culminează cu campania electorală din vara lui 2004, când, în Bacău, Opoziția reușește să câștige mandatul de primar. Vor urma 12 ani de administrație liberală. Este prima campanie electorală în care s-au folosit tactici de război hibrid. Acestea vor deveni, ulterior, o constantă.

2004 – 2008. Județul stagnează. Bacăul nu mai are reprezentanți în structurile Puterii. Liderii locali încă nu știu să se impună la București. Economia este în cădere. Inundațiile lovesc atât pe Valea Muntelui cât și în Bacău. Platforma petrochimică de la Onești începe să se confrunte cu probleme. Județul începe să devină, din contributor la bugetul național, cerșetor al banului public. Începe să circule ideea că județul este pedepsit de București pentru modul în care au votat cetățenii.

2008 – 2012. Criza economică. Economia județului decade, nu se mai poate vorbi despre o comparație cu Iașiul. Întreprinderile emblematice ale Bacăului sunt dinamitate, în locul lor apar centre comerciale. Exodul populației spre Occident ajunge la valori alarmante; minorii rămași singuri acasă încep să devină o problemă, mai ales că, încurajat de pasivitatea autorităților, explodează comerțul cu droguri sintetice.

2012 – 2016. Dezastrul începe să devină evident. Atât cel politic cât și cel economic. Salariile mari au intrat în istorie, domeniul privat este apanajul salariului minim. În continuare, un aflux masiv de băcăuani spre Occident; sate întregi sunt depopulate. Primarul Bacăului este arestat și, ulterior, condamnat, lucru care declanșează o criză politică.

2016 – 2021. Creșterea economică de la nivel național de la începutul perioadei se simte și pe plan local. În ciuda acestui fapt, începe conflictul politic. Demonstrații au loc zile la rând în Bacău. Atmosfera se deteriorează. Căderea Guvernului nu ajută lucrurile, dimpotrivă. Alegerile locale sunt câștigate de Opoziție, dar fotoliul de primar nu asigură și voturile din Consiliul local, ceea ce face ca, pentru o perioadă, să existe un adevărat blocaj la nivelul municipiului Bacău. Criza sanitară începe să îngroape economia.

Dar criza sanitară face mai mult. Criza sanitară îngroapă democrația. După ce decenii la rând, oricum, discursul politic a tot decăzut iar puterile statului au început să se dueleze prin subterane. De data aceasta afectați nu mai sunt politicienii deranjanți sau oamenii de afaceri, ci chiar populația. Încălcarea Constituției a devenit o banalitate și, în numele așa-zisei pandemii, se pregătește introducerea unui ausweiss fără de care nici un cetățean nu va putea munci pentru a-și câștiga pâinea. Iar obținerea acelui act implică participarea la un experiment medical. Pentru că, oricum am da-o, vaccinurile cu care Guvernul ne vrea injectați, sunt încă în faza de testare.