Acum doi ani, dacă vi s-ar fi spus că așa-zisa pandemie e doar o farsă sinistră, cum ați fi reacționat? Exact, chiar dacă unii nu s-au prins nici azi. Acum că lumea începe să se trezească din hipnoză, ni se servește războiul din Ucraina. Mulți, foarte mulți, chiar au fost convinși de televiziuni că miercuri rușii vor invada țara. Ce-i drept, americanii mai au puțin și se roagă de Putin să declanșeze invazia.
Am zis deja că scopul întregului narativ despre război este ca americanii să-i scoată pe ruși de pe piața gazelor naturale. Mulți nu sunt convinși dar să vă spun ceva: puțin îmi pasă. De ce? Pentru că am devenit zen cu privire la viitor: nu avem nici unul! Cel puțin pe termen scurt, soarta noastră, a românilor, este să fim piață de desfacere și rezervor de forță de muncă ieftină pentru Occident. Cine a citit câte ceva din istoricii din generațiile trecute știe că exact asta ni se rezervase și de către Hitler.
Acum, sunt unii care se ceartă că, decât cu rușii, mai bine cu americanii. Desigur, din punctul meu de vedere, ne-ar fi mai bine și fără unii, și fără alții. Pentru că nu-s mai breji nici unii. Celor care aduc în discuție ce a rezultat din interacțiunea dintre noi și ruși, pot să le amintesc ce a rezultat din interacțiunea dintre americani și alte țări cum ar fi Vietnam, Irak, Siria, Iugoslavia, ca să amintesc doar câteva.
România ar trebui să-și urmărească propriile interese. Iar unele dintre acestea ne spun că ar trebui să sprijinim minoritatea română din Ucraina, care tocmai a fost lăsată fără învățământul în limba maternă de către guvernul de la Kiev. Să nu uităm nici că Ucraina înglobează foste teritorii românești pe care am fost nevoiți să le cedăm de două ori: odată URSS-ului, la finele războiului și o dată când am aderat la NATO și am fost forțați să jurăm că nu mai avem pretenții față de Ucraina.
Să nu uităm nici că am mai avut „aliați strategici” alături de care am mers cu ochii închiși, fără să ne punem întrebări, i-am crezut și a trebuit să plătim despăgubiri de război ani de zile. Nu am avut mintea finlandezilor să ne oprim la Nistru cum s-au oprit ei la fosta graniță. Nici astăzi nu ne duce mintea să vedem realitatea. Și anume că suntem, din nou, carne de tun, în conflictele dintre puterile lumii. Chiar dacă nu va fi nici un război, vom plăti costurile acestui conflict. Trupele americane staționate în țară vor trebui cazate și hrănite, cum am cazat și hrănit și trupele sovietice, dacă ne amintim. Și atunci, și acum, trupele străine erau ca să ne apere; atunci de americani, astăzi de ruși. Cumpărăm în disperare armament scump, cu plata în avans, deși suntem rupți în fund de săraci. Și toate acestea în aplauzele războinicilor de tinichea de la televizor care au vise umede în care se visează Rambo. Iar când vă veți trezi și din această hipnoză, n-o să vă vină să credeți cum ați acceptat să fiți și beliți și cu banii luați. Din nou.