Cafeaua noastra cea de toate zilele…

Nu stiu daca v-am zis, dar urasc din tot sufletul inovatiile italiene in materie de cafea, inovatii care, din pacate, s-au intins ca ciuma prin tara. Ca nu mai gasesti o cafea decenta pe nicaieri, nici macar la filtru, daramite la ibric.

Peste tot vezi numai espresso, capuccino si alte prostii, nicaieri o cafea neagra decenta. Americano e tot o prostie, e un espresso lungit.

Dupa mine, cafeaua, in traditie balcanica, este o cafea vorbita, nu un shot sa-l dai pe gat si sa-ti vezi de treburile tale de trotinetist. Cafeaua se face lent, nu pe graba si se bea la fel de lent, se dichiseste, se descanta si se bea dulce, nu amara.

Daca vreti un pont, la Carrefour exista o cafea sub brandul propriu, amestec de Etiopia. Este cafea arabica 100% dar modul in care este prajita ii da o aroma si un gust deosebit, care bate, dupa parerea mea, Jacobsul si alte inventii austriaco-nemtesti (altii care au “inventat” cafeaua).

Eu o fac oparita, in sensul ca torna apa fierbinte peste cafea si o las 10 minute sa se decanteze. Doua lingurite cu varf la fiecare cana. Ceasca e pentru amatori.