L-am împușcat degeaba pe Ceaușescu?

Este imposibil să nu faci o comparație între sfârșitul „Epocii de Aur” a lui Ceaușescu, când tremuram de frig și de foame și prezentul în care suntem anunțați că va trebui să înghețăm în case, să nu ne mai spălăm și să ne hrănim cu viermi pentru că așa a decis UE că e mai bine.

Să nu o dați după cireș, în zilele lui decembrie 1989 ați luat împușcarea lui Ceaușescu ca pe o revanșa pentru anii de frig și foame cauzate de austeritatea instaurată pentru plata datoriilor externe. Că unii ați reevaluat execuția și ați tras alte concluzii după, este altă treaba; dar atunci v-ați simțit răzbunați.

Astăzi, după trei decenii de la acel moment suntem pe cale să repetăm istoria. Uniunea Europeană, în care ne-am pus atâtea speranțe, ne readuce atmosfera anilor ’80. Nici nu contează care sunt motivele, contează că efectele sunt aceleași: frig, întreruperi de curent, fără mâncare. Măcar Ceaușescu vindea mâncarea în străinătate ca să facă rost de valută pentru a plăti datoriile. Uniunea Europeană ne vinde, însă, gogoși despre energii verzi și despre „înfrângerea lui Putin”. Ceaușescu ne făcuse rație de pâine, carne lapte; Uninea Europeană ne face rații de viermi, greieri și alte insecte.

Nu e nici o exagerare! Este imposibil să nu faci o comparație între anii ’80 sub Ceaușescu și prezentul sub birocrații bruxellezi.

Ce a însemnat programul de austeritate? Lipsa căldurii și a apei calde, întreruperi programate de curent, alimente pe baza de cartelă, o piață neagră tot mai dezvoltată, lipsuri de tot felul, troc pentru a obține produse de bază, cultivarea rudelor de la țară pentru a obține niște ouă și ceva carne de porc. Programele la televizor erau de 2-3 ore, restaurantele de deschideau târziu ca să nu lenevească lumea, benzina se dădea cu rația. În schimb, ceea ce mai compensa puțin această penurie era faptul că prețurile erau mai mult decât suportabile. Îți permiteai să pui un calorifer electric (când era curent) fără să te temi că o să te coste 2-3 salarii factura la electricitate. Alimentele, când se găseau, erau de calitate; nu se juca nimeni cu asta.

Ce vrea să facă UE? Să importe resurse energetice la prețuri mult mai mari, să confiște gazul celor care îl au (adică să oblige țări ca România să cedeze gazele naturale „din solidaritate”). În combinație cu demolarea sistemului energetic sub pretextul trecerii la surse regenerabile, prețul energiei va exploda. Atunci când se va găsi. Adică ne vom întoarce la întreruperile programate de curent. Sau la întreruperi voluntare din cauza prețului. Lipsa gazelor înseamnă lipsa căldurii în case la iarnă pentru că, tot sub presiunea europeană, am trecut CET-urile de pe cărbuni pe gaze. Nebunia cu „amprenta de carbon” și bășinile vacilor a determinat un asalt împotriva fermierilor, care se va traduce într-o penurile de alimente. Penurie pe care Europa vrea să o compenseze cu insecte. Să recunoștem, lui Ceaușescu nu i-a venit în minte să ne facă apologia consumului de râme și coropișnițe. El ne vorbea despre „alimentația rațională” și ne spunea că toate aceste lipsuri sunt spre binele nostru. Dar acest lucru ni-l spune și UE: viermii și insectele sunt pentru ca noi să fim cât mai sănătoși, statul în frig ne călește iar săritul peste un duș e chiar sănătate curată!

Culmea este că toată această nebunie ne este marketizata frumos sub diferite nume iar multă lume a și pus botul la această vrăjeală infectă.

După 30 de ani de rătăcire, revenim de unde am plecat doar că acum nimic nu ne mai aparține: nici industria, nici resursele și nici puterea de a lua decizii.